Premium
Cel mai adesea, alegerile nu se câștigă în campania electorală. Ci în munca de construcție a organizațiilor, candidaților și identității politice care se face între campanii. Asta înseamnă că unele lucruri pot fi știute înainte de anul electoral. Nu, nu putem să spunem de acuma dacă PSD va avea peste sau sub 40%. Dar putem să ne uităm la pericolul populist.
Din punctul meu de vedere există mai multe elemente care favorizează o recrudescență a populismului în 2020, cu posibilitatea clară de a vedea partide populiste sau chiar populist-extremiste în Parlament.
Discursul populist se bazează pe opoziția dintre „poporul” virtuos și „elitele corupte”. Pentru ca să în facă față, elitele politice trebuie să fie mai puțin corupte, să aibă ceva de oferit alegătorilor, acel ceva să fie în mod demonstrabil benefic pentru alegători și să fir organizate.
Citiți și: Ce este populismul și de ce este dăunător?
Corupția
Atât PSD cât și PNL au probleme la acest capitol. Problemele PSD pornesc de la OUG 13 și sunt mari cât casa. Majoritatea alegătorilor partidului nu vor considera că asta suficient pentru a renunța la partid. Majoritatea – dar nu toți.
Dar nici PNL nu este mănăstire de maici. Președintele său este în proces cu DNA. Lideri importanți ai partidului stau în umbră pentru a reveni la lumină odată ce își rezolvă procesele. Desigur, este greu de argumentat împotriva carierei politice a cuiva care a fost achitat de instanțe. Dar ar fi naiv să nu vedem că de la un anumit număr de achitați încolo adversarii capătă muniție.
Identitatea politică
Ce oferă partidele alegătorilor? o întrebare la care îmi este din ce în ce mai greu să răspund. PSD continuă să fie cel mai legat de electorat, dar până și social-democrații par din ce în ce mai puțin preocupați de politică și din ce în ce mai preocupați de grațieri. PNL și (mai ales) USR au ratat momentul congreselor pentru a clarifica, atât extern cât și în relație cu cetățenii, ce doctrină au.
Citiți și:
Ce înseamnă să faci opoziție în Parlament
Cele două opțiuni ale PNL în fața provocării USR
Iară încearcă PSD să se sinucidă?
Răspunde oferta partidelor nevoilor electoratului?
Partidele nu prea știu ele însele ce doresc, așa că nu prea putem compara așteptările lor cu ale electoratului.
În momentul de față, însă nici măcar nu este clar dacă partidele doresc să aibă priză la electorat. Mai ales în opoziție, PNL pare să neglijeze electoratul urban iar o parte din USR pe cel liberal.
Organizare
În momentele de vârf, populiștii nu au nevoie de multă organizare. Vestea despre ei circulă cu viteza bârfei. Partidele mainstream, în schimb, trebuie să fie organizate. Există cel puțin două surse de îngrijorare.
Alegătorii din Diaspora, în măsura în care vin la alegerile parlamentare votează radical (PNL mai degrabă decât PSD, PDL mai degrabă decât PNL și, desigur, PPDD). Pe filiera PDL, PNL mai are, probabil, organizații capabile să mobilizeze cât de cât votul. Dar mai este PNL un partid suficient de radical încât să atragă Diaspora? Și dacă nu, unde se duce votul lor? În continuare PMP va lua voturi (mai ales din Republica Moldova). Dar Traian Băsescu nu este el însuși străin de populism.
Cealaltă problemă este USR. La ultimele alegeri locale (care au inclus două capitale de județ), USR a obținut între 3 și 4 % dintre voturi. Pe lângă diferendele interne, o parte din problemă este incapacitatea partidului de a găsi candidați locali. În 2017. Problema va fi cu atât mai gravă dacă PNL va continua să neglijeze electoratul urban. În acest scenariu am avea alegători anti-PSD pe care nu îi curtează nimeni (organizațiile PMP, câte sunt funcționale, nu vor putea umple golul). Și, ca să vă spun un „secret”, între dreapta și populiști există o zonă de continuitate. Când partide ca PRM și PPDD o duc bine dreapta o duce mai degrabă rău și, dimpotrivă, când dreapta o duce bine, extremiștii și populiștii tind să scadă în influență
*
Probabil că vârful de glorie al populismului global a fost în 2016 cu victoria lui Trump în America și votul pentru Brexit în Marea Britanie. În 2017 populiștii au fost înfrânți în Olanda și Franța, urmând, probabil, ca extremiștii germani să fie înfrânți și marginalizați în septembrie.
În 2016, România a rezistat cu bine valului de populism și extremism. PRU și Marian Munteanu nu au intrat în Parlament iar USR și PMP au „sterilizat” voturile anti-sistem. Clasa politică a primit un moment de respiro. Unii, atât de la Putere cât și din Opoziție cred că pentru a merge mai departe este suficient să respire. Se înșeală. Nu este suficient să respire, mai trebuie să și muncească.
