Evenimentul Zilei:
Anul 2016 este an electoral. Pentru a doua oară de la decalarea mandatelor prezidențial și parlamentar, se va alege un Parlament care e nevoit să lucreze aproape un mandat întreg cu un Președinte deja ales: Klaus Iohannis. Prima oară s-a lăsat cu o suspendare. La alegerile locale, marea schimbare este diminuarea puterilor președinților Consiliilor Județene. Nemaifiind aleși prin vot direct, aceștia vor fi de la început până la sfârșit la discreția majorităților formate la nivel județean. La alegerile parlamentare sunt două noutăți: revenirea la votul pe listă, așadar creșterea puterilor liderilor centrali și votul prin corespondență pentru Diaspora, care poate ajuta în special partidele mici, antisistem.
Pentru Cioloș sunt câteva probleme la care va trebui să se raporteze. Prima este chiar organizarea alegerilor. Dacă de la un guvern politic sunt așteptări scăzute atunci când vine vorba de „micile” ilegalități specifice scrutinelor de la noi, pentru un guvern apolitic asemenea derapaje se vor magnifica de câteva ori.De asemenea, partidele mici și cele nou apărute vor face presiuni uriașe asupra Guvernului spre a asigura echitabilitate în timpul alegerilor, chiar prin modificarea regulilor și cutumelor existente. Nu va fi nicio îndoială că Cioloș va ține partea celor mari, adică PSD și PNL.De altfel, Cioloș are o agendă personală care se întâlnește cu cea a marilor partide pentru 2017 și anume păstrarea poziției de premier peste un guvern de mare coaliție PSD-PNL, care nici nu e așa greu de ghicit în intențiile lui Iohannis. Cioloș se va mai confrunta cu spirala populismului în Parlament, care va avea un impact semnificativ asupra bugetului din 2017, respectarea promisiunilor de depolitizare a administrației, măcar prin introducerea unei grile de selecție pe bază de competențe și numirea șefilor de parchete, atribuție a Ministrului Justiției în cooperare cu CSM și Președintele României.
Președintele are cel puțin două mari hopuri în anul 2016. Primul: numirea șefilor de parchete, care stă în semnătura ultimă a șefului statului. Experiențele anterioare arată că procedura, așa cum e acum, nu are cum să nu provoace scandal. E drept că actualul ministru al Justiției nu are apartenență politică, dar a fost suficient un interviu neinspirat ca să se abată un val de acuzații asupra ei. Mai e apoi audierea deschisă a candidaților la CSM, iar experiențele anterioare au arătat, de asemenea, că orice bâlbe și nesiguranțe aruncă serioase îndoieli asupra numirilor făcute și asumate de președinte.Dacă despre ultimele numiri la parchete, din 2013, s-a spus că a fost un troc politic, numirile din 2016 vor fi puse doar în responsabilitatea lui Iohannis. Al doilea hop: numirea premierului după alegerile din 2017. După cum arată lucrurile în acest moment, Iohannis ar prefera un guvern de mare coaliție (PSD-PNL) și un premier tot tehnocrat, fără apartenență politică, fie că acesta se numi Cioloș, Borc sau Dâncu. Un guvern de mare coaliție nu va rezista politic mai târziu de 2018, deoarece 2019 este anul prezidențialelor, dar va putea face importante reforme în 2017 și 2018. Cred că marile partide ar fi dispuse să facă această concesie lui Iohannis, adică să accepte o mare coaliție și un premier de tip arbitru (gen Cioloș), cu condiția să se oprească caruselul anti-corupție. Așadar, numirile șefilor de parchete și viitorul guvern nu sunt două subiecte total independente.
România Liberă:
Dacă marile partide, precum PNL şi PSD, îşi fac calcule în privinţa viitoarei guvernări,
restul formaţiunilor politice sunt preocupate de depăşirea pragului electoral de 5%. Dacă UNPR are, încă, varianta listelor comune cu PSD, restul partidelor mai mici se pregătesc să intre în alegeri pe cont propriu. UDMR începe anul cu o cotă de 5,2% în sondaje şi se confruntă cu concurenţa unor partide minuscule gen PCM, dar fiecare procent pierdut poate cântări greu. Aproape de pragul electoral se află şi PMP, cotat cu 4,4%. Unul dintre liderii formaţiunii, Eugen Tomac, afirma recent că PMP este a treia forţă politică, după PSD şi PNL, invocând rezultatele euroalegerilor din 2014. De atunci, însă, imaginea PMP s-a schimbat, în urma declaraţiilor controversate ale actualului lider, fostul preşedinte Traian Băsescu, dar şi a unei despărţiri cu jumătate de gură de fostul lider, Elena Udrea, autosuspendată din partid în urma acuzaţiilor de corupţie. Mai ales că o parte a electoratului PMP pare să se fi îndreptat către M10, formaţiunea Monicăi Macovei, având o cotă de 2,4%. Fără forţă financiară, fără structuri puternice în teritoriu şi cu un suport mediatic redus, M10 va avea o misiune grea în 2016. Adversar pe vremuri cu Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu se află, acum, într-o situaţie asemănătoare cu acesta, strict din punct de vedere electoral, formaţiunea sa, ALDE, fiind cotată cu 4%. Până acum, Tăriceanu şi Daniel Constantin, celălalt copreşedinte, au plasat formaţiunea pe o poziţie oarecum izolată pe scena politică, prin atacuri sistematice la adresa justiţiei (neasumate nici măcar de PSD într-o formă atât de radicală) şi votul împotriva Guvernului Cioloş. Chiar dacă e susţinut mediatic de Antena 3, nu e clar ce succes poate avea mesajul lui Tăriceanu, potrivit căruia România ar fi devenit un stat poliţienesc, controlat de preşedintele Iohannis, DNA şi SRI.
Ziarul Financiar:
La sfârşitul anului 2015 erau înregistrate 400.000 de PFA-uri, conform datelor de la Registrul Comerţului. Numărul acestora a crescut cu peste 100.000 în ultimii trei ani. Această creştere a fost determinată de faptul că mulţi angajaţi au trecut pe PFA-uri datorită taxelor mari aferente contractelor de muncă, iar alţii au preferat PFA-urile în detrimentul SRL-urilor datorită evidenţelor contabile simplificate. Modificările aduse de către noul Cod fiscal determină creşterea riscurilor pentru PFA-uri, iar activitatea sub această formă devine ineficientă din punct de vedere fiscal. 1. În 2016 activitatea pe PFA nu mai este mai eficientă din punctul de vedere al taxelor plătite.Modificările aduse de noul Cod fiscal: plata obligatorie a CAS pentru PFA-uri şi scăderea impozitului pe dividende la 5% determină un cost cu taxele de 29% din suma facturată de PFA-uri, spre deosebire de 20% pentru un SRL plătitor de impozit pe profit sau 8% pentru o microcompanie. 2. ANAF-ul reîncadrează activitatea PFA-urilor ca activitate salarială După amnistia fiscală din luna iulie 2015, s-au introdus noi reguli prin care o PFA poate fi reclasificată ca activitate salarială. De asemenea, s-au înmulţit controalele ANAF cu tematica verificării independenţei PFA-urilor. 3. Persoana fizică raspunde cu bunurile proprii în cazul unor daune aferente PFA-ului Puţini sunt cei care ştiu la ce riscuri se expun dacă desfaşoară activitatea pe PFA. O persoană fizică răspunde cu propriul patrimoniu în cazul în care ANAF-ul sau orice alt terţ solicită daune PFA-ului.
Premium
