Premium
Pe 4 februarie o fetiță de nici un an din Topoloveni, judeţul Argeş, se stingea pe patul Spitalului “Marie Curie” din București.
Primul caz dintr-un lung șir de micuți diagnosticați cu infecție digestivă și cu sindrom hemolitic-uremic. Și, deși mâine se împlinesc 40 de zile, în România anului 2016, cauzele infectării copiilor rămân un mister.
Autoritățile au testat sursele de apă, precum și alimentele suspecte. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), prin direcțiile implicate, precum și Direcția de Sănătate Publică (DSP) au confirmat, rând pe rând, faptul că testele sunt negative, probele testate respectând standardele și nefiind contaminate. Mai mult, ancheta Ministerului Sănătății la Spitalul Județean din Pitești a eliminat şi pista infecţiilor intraspitaliceşti. Comunicările oficiale au concluzionat faptul că instituţia nu este contamintă nici cu E-Coli şi nici cu Rotavirus (cele două cauze care susceptibile să fi provocat bebeluşilor sindrom hemolitic-uremic).
La aproape o lună și jumătate, răspunsul la întrebarea simplă, legitimă, care stă pe buzele tuturor părinților Cum s-au infectat totuși copiii? rămâne fără răspuns din partea oficialilor. Chiar dacă au apărut noi cazuri, în alte zone ale țării. Doar clasicul ”continuă cercetările”...
Pe acest fond, speculațiile vin în cascadă. Prinde tot mai mult ideea că de vină ar fi anumite vaccinuri. O idee periculoasă, care poate conduce la decizii neașteptate din partea părinților. Iar vina aparține integral autorităților care nu fac nici măcar minimul efort de a nega CLAR și CONCIS această speculație.
Știu, nimeni nu se mai așteaptă ca Statul român să acționeze! Ne-am obișnuit cu atât de cunoscutul Dumnezeu cu mila... Însă, pentru toate obligațiile noastre de cetățeni ai acestui stat, el, Statul Român, are o singură OBLIGAȚIE: aceea de a ne informa! Nu doar pe mine, pentru că sunt deputat. Ci pe mine, ca părinte. La fel, pe alte milioane de părinți!
