Premium
Ieri, 28 martie, cu o zi înainte de anunțull oficial al dorinței Marii Britanii de a ieși din UE, Parlamentul Scoțian a cerut să aibă loc un referendum de separare a Scoției de restul Marii Britanii. Să ne uităm puțin pe consecințele posibile ale acestei decizii.
Referendumul se va decide cu adevărat numai de către autoritățile de la Londra
Scoția nu are dreptul să declanșeze de una singură un referendum.
Totuși, majoritatea comentatorilor cred că premierul Theresa May nu poate ignora fără consecințe politice cererea scoțienilor.
O posibilă independență a Scoției dă mai bătăi de cap negociatorilor Brexit
Cu atât mai mult cu cât în Irlanda de Nord se vorbește de unificare cu Republica Irlanda. Una este să negociezi pentru toată Marea Britanie și altceva este să negociezi pentru Anglia plus Wales.
Independența nu este neapărat în interesul economic al Scoției.
Majoritatea schimburilor comerciale ale regiunii se desfășoară cu restul britanicilor și nu cu Uniunea Europeană. În plus, independența înseamnă o monedă nouă, ceea ce poate genera instabilitate.
Totuși, premierul Theresa May va descoperi că este greu să construiască un argument contra ieșirii Scoției din Marea Britanie
Toate argumentele pentru ieșirea Scoției au fost deja folosite pentru Brexit. Va fi... dificil pentru May să spună acum lucruri de gen "suntem mai puternici împreună" sau "riscul nu merită", când ea însăși își asumă riscuri considerabile pentru a împinge țara afară din UE.
Ambele noi "țări" vor avea dificultăți internaționale
Scoția este numai ~8% din populația Marii Britanii. Dar... găzduiește baza de submarine nucleare a țării. La precedentul referendum de separare au existat voci care spuneau că însăși poziția Marii Britanii de membru permanent a Consiliului de Securitate ONU poate fi pusă în discuție.
Pe de altă parte, Scoția, dacă vrea să intre în UE, va avea nevoie de votul Spaniei. Spania, care area ea însăși o regiune separatistă (Catalonia), nu este neapărat dornică să se pronunțe pe subiect. Lucrurile ar fi mai simple dacă Scoția alege (inițial, cel puțin) să se asocieze mai degrabă la Piața Comună decât la UE.
