Premium
Cel mai lung tablou din America de Nord a fost restaurat de un muzeu astfel încât pictura să poată prezenta din nou publicului larg povestea vânătorii de balene, o practică ce are o istorie îndelungată, informează vineri Associated Press. După ce a fost pictată, în 1848, această operă de artă, ce are o lungime de 400 de metri, a fost expusă în diverse oraşe din Statele Unite, în cadrul unui turneu. De asemenea, o secţiune a sa a fost prezentată la Târgul Internaţional de la New York, în 1964, conform Agerpres.
Însă, tabloul s-a deteriorat după ce a fost transportat pe distanţe mari în căruţe şi trenuri şi în urma desfăşurării şi înfăşurării repetate. Vopseaua s-a uscat şi s-a exfoliat, iar pictura a fost pusă la păstrare. Muzeul vănătorii de balene din New Bedford (New Bedford Whaling Museum) a recurs la ajutorul unui specialist în restaurarea textilelor pentru a restaura acest tablou, intitulat ''Grand Panorama of a Whaling Voyage Round the World''.
Jordan Berson, directorul de proiect, şi-a exprimat speranţa că această lucrare, ce prezintă practica vânătorii de balene în America, se va putea întoarce în unele dintre oraşele în care a fost expusă în cadrul acelui turneu naţional. ''Este o comoară naţională care a stat prea mult timp departe de lumina reflectoarelor'', a declarat Jordan Berson.
În prezent se caută o sală suficient de mare pentru a expune opera de artă - adică de cel puţin 1.486 de metri pătraţi - în primul rând în New Bedford, dar şi în alte localităţi, precum Providence (în Rhode Island) sau în statul american Connecticut, după cum notează sursa citată.
Benjamin Russell şi Caleb Purrington au creat panorama pentru a surprinde toate aspectele care ţin de călătoriile efectuate pentru vânătoarea de balene. Panorama era desfăşurată cu ajutorul unui sistem de manivele şi role pe o scenă de teatru în timp ce un narator prezenta poveşti despre vânătoarea de balene şi despre procesarea carcaselor acestora. Accesul vizitatorilor se făcea pe baza unui bilet care, conform unui afiş ce anunţa un astfel de spectacol care a avut loc în Boston în 1849, costa 25 de cenţi.
Spectatorii aflau astfel detalii insolite despre călătorii pe mare întreprinse spre Capul Horn, Fiji ori spre alte destinaţii îndepărtate în timp ce priveau scene pictate ce prezentau acele regiuni ale lumii. La acea vreme, mulţi dintre americani nu călătoriseră în niciunul dintre acele locuri, iar fotografia se afla abia la începuturile sale.
Potrivit lui Michael Dyer, curator de istorie marină în cadrul muzeului, panorama ar fi putut fi folosită pe atunci ca metodă de recrutare, în condiţiile în care mulţi tineri se îndreptau către vest în căutare de aur, ceea ce însemna că nu se alăturau echipajelor plecate la vânătoarea de balene. Muzeul american a cheltuit 400.000 de dolari pentru conservarea, digitalizarea şi depozitarea panoramei. Pictura are în jur de 400 de metri lungime şi o lăţime de 2,4 metri. Jordan Berson a petrecut un an pentru restaurarea picturii. Fiecare secţiune a fost fotografiată, iar imaginile au fost unite într-o panoramă digitală de mari dimensiuni astfel încât pictura să poată fi prezentată în mişcare, imitând experienţa originală, conform Agerpres.
Christina Connett, curator-şef al muzeului, a declarat că este sigură că aceasta este cea mai lungă pictură din America de Nord şi că, după cunoştinţele sale, în lume nu există o altă panoramă mobilă care să aibă o lungime mai mare.
