Premium
Privind la acțiunile PSD de zilele acestea ne întrebăm, din nou: a învățat ceva PSD din protestele din iarnă.
Ce face PSD
În ciuda tradiției politice de a nu face mare lucru în lunile de vară, PSD este hiperactiv zilele acestea. Reiau aici rezumatul făcut de Cristian Andrei:
"O singură săptămână:
• noi legi controversate în justiție;
• redeschiderea abruptă a subiectului Roșia Montană;
• atacuri dinspre Guvern către bănci și (probabil) suprataxarea acestora;
• atacuri dinspre Guvern către administratorii privați de pensii (Pilonul 2) și probabil o modificare a sistemului;
• supraacciză la benzină/motorină;
• cont split pentru plata TVA contestat de tot mediul de afaceri;
• modificări anunțate la sistemul de pensii."
Scenariul 1: Non-raționalitate electorală
În termeni mai banali, PSD nu mai își propune să câștige alegeri și atunci nu greșeala nu este a lui că procedează cum procedează ci a noastră că avem așteptăi greșite.
De ce ar abandona PSD lupta electorală? - am povestit despre asta într-un articol anterior.
Citiți și: Mai vrea PSD să câșige alegeri?
Pe scurt, PSD intră vulnerabil în alegerile prezidențiale și (într-o măsură ceva mai mică) în cele parlamentare. Tradițional, social-democrații din epoca post-Iliescu pierd prezidențialele. Iar la parlamentare electoratul poate fi obosit de atâta PSD (2012-2020 cu pauză de un an). Întrebarea nu este atât dacă PSD va pierde voturi ci încotro se vor îndrepta cei care îi părăsesc: spre Opoziția parlamentară sau spre noi partide populiste și anti-sistem.
În aceste condiții, resemnat cu posibilitatea ca în 2020 să se retragă în primării, PSD poate urmări alte obiective de pe agenda liderilor, cum ar fi protecția contra Justiției.
Scenariul 2: Manevra falsei poziții rezonabile
Utilizatorul clasic al acestei tehnici sunt patronatele. Apar și acum știri care anunță mari și iminente creșteri de prețuri odată cu schimbarea anotimpului sau altor factori care nu justifică neapărat măririle anunțate. Sursa de autoritate: „organizații patronale”. Doar că aceste creșteri nu se materializează niciodată. Ci, în realitate, creșterile sunt mai mici iar cumpărătorul, fericit că evoluția prețului este „rezonabilă” nu este tentat să caute ceva mai ieftin sau să renunțe la produs.
În policiclică se spune că tehnica a fost folosită de Emil Boc. Personal nu am fost atent și nu țin minte. Îmi amintesc, în schimb, folosirea sa intensivă în guvernele succesive conduse de Victor Ponta.
În cazul nostru este destul de evident că PSD nu va face tot ce pare să își propună, ba chiar există o bună șansă ca majoritatea ideilor vehiculate să rămână nepuse în practică.
Dar, cedând 80% din obiectivele declarate (să zicem) PSD poate încerca să își asigure cele 20% din obiective de care chiar îi pasă.
*
Este posibil și ca cele două scenarii de mai sus să fie simultan adevărate. În acest scenariu mixt, cei ce dețin puterea în PSD vor mai mult să se protejeze pe sine decât să câștige alegeri. Dar puterea lor nu este absolută. În ciuda disciplinei legendare, PSD rămâne o organizație de câștigat voturi și este greu chiar și pentru Dragnea să îi schimbe acest caracter. Asta cu atât mai mult cu cât conduita iresponsabilă a liderilor centrali poate fi decontată și în pierderea de alegeri locale.
Ei bine, (presupusa) opoziție internă poate fi calmată cu perdeaua de fum dens ridicată de PSD. Pe de o parte, strategia centrului este acum mai lentă și ocolită, ceea ce transmite un mesaj că interesele electorale nu vor fi neglijate. Pe de altă parte, membrii îngrijorați ai PSD nu sunt doar beneficiarii perdelei de fum ci și victime. Ca și cetățenii de rând, dacă nu vine apocalipsa, ei pot respira ușurați zicând: hai, dom'le că nu este așa de rău.
