Premium
"Democrația însemnează că îl asculți pe om și pe urmă îi respingi punctul de vedere", spune Ion Rațiu într-o dezbatere celebră. Oare cum ar suna aceste cuvinte astăzi? Oare cum practică democrația dreapta progresistă? Dar stânga conservatoare?
Pentru USR democrația înseamnă că îl asculți pe om (care respinge politica și ideologia), îi dai dreptate evitând cuvintele politică și ideologie, după care îți continui treaba, perfect conștient că nu ai cum să faci campanie electorală fără politică și fără ideologie. Poate usr-iștii cred că asta e o mare înțelepciune de marketing. Nu este. Dar despre asta vom vorbi puțin mai târziu.
Între timp Cristian Ghinea se preface ca răspunde unor îngrijorări ale tineretului PSD ca să atace un secretar de stat al partidului. Mișto atacul. Îl strică însă momentul în care (în mijlocul unui atac politic, repet) Ghinea invocă propria naivitate de tehnocrat ong-ist. Să ne înțelegem, Cristian Ghinea era comentator de politică în Dilema pe când eu eram încă student. Dacă păstrează încă prospețime și naivitate... ăsta nu e un lucru de laudă. Dar asta e. Dacă sondajele spun că tehnocrația dă bine, asta spun și miniștrii.
Oricum, joaca cu cuvintele nu este apanajul dreptei. În timp ce USR se joacă de-a antipolitica și Guvernul Cioloș de-a tehnocrația pură, PSD (+ ALDE + UDMR) se joacă de-a moțiunea de cenzură. Uite moțiunea, nu e moțiunea. Nu mai intru aici în detalii, că s-a mai scris.
Citiți și: Ce vrea cu adevărat Dragnea de la Guvernul tehnocrat
De ce joaca de-a cuvintele nu este în cazul de față o politică inteligentă
Problema cu electoratele radicale. Să nu fim chiar atât de pesimiști vizavi de proprii concetățeni. La 26 de ani de la Revoluție majoritatea alegătorilor au o înțelegere a termenilor de politică, tehnocrație și moțiune de cenzură. Nu ai cum să nu știi că un partid politic face, prin definiție, politică. Nu ai cum să vrei ca cineva să câștige alegerile pentru Cioloș fără sa admiți că Cioloș face (și) politică. Nu ai cum să te uiți la Dragnea și să nu vezi lipsa moțiunii. Cei care se prind în aceste plase nu o fac din prostie ci pentru că aleg voluntar să ii susțină pe aceia care măcar spun cuvintele radicale, chiar dacă faptele lor nu coincid prea tare cu declarațiile.
Altfel spus, se creează un limbaj de semnale codate între politicieni și susținătorii lor. "Suntem tehnocrați" înseamnă "urâm politicienii la fel de mult ca și voi". "Am putea depune moțiune" înseamnă "nu am uitat să îl urâm pe Băsescu și pe urmașii lui".
Dar joaca cu electoratele radicale este riscantă. Radicalii pot oricând să fugă la alți politicieni mai radicali. În plus, riști să pierzi moderații.
Problema cu încrederea. În ochii electoratului mai puțin radical joaca de-a cuvintele sapă la temelia încrederii. Acesta a fost morala anului 2012 când toate taberele au pierdut din încrederea populației. Ce zic toate taberele. Până și ONU a pierdut din încredere.
Pe termen scurt, nu se vede. Beneficiile sunt imediat prin poziționarea ca principal antagonist al răului ascund pierderea de încredere subsidiară. Dar ea rămâne. Spre exemplu, astăzi, încrederea în conducerea PSD este mai mică decât intenția de vot PSD. Nu există concurent pe culoarul PSD așa că partidul nu se resimte. Ca să dăm alt exemplu, PNL are concurent în USR (și, poate, încă, ALDE). La liberali lipsa de încredere se decontează mult mai consistent.
Problema cu oportunitățile pierdute. Ce faci când călărești un val de încredere sau de intenție de vot. Te duci odată cu valul? Nicidecum. Iei valul și îl tragi din punctul A în punctul B. Și, după aceea, controlezi punctul B, pentru că tu l-ai creat. Băsescu a creat/ întărit curentul "anticorupție până la moarte". USL a creat curentul "jos Băsescu până la moarte". Aceste curente încă mai aduc voturi (deși nu neapărat pentru creatorii lor). Dar ambele sunt semi-expirate. Hai, USR e în faza de consolidare și nu știm sigur că există valul de dedesubt. Dar ce propune nou Cioloș? Ce propune PSD?
