Premium
George Copos iese din "silenzio stampa" după ce Comisia de Etica a Universității București a anunţat că în cazul cărții scrise de de omul de afaceri în detenţie - 'Alianțe matrimoniale în politica principilor români din Tara Românească și Moldova în secolele XIV-XVI' - este vorba despre un tip de plagiat 'subtil, realizat prin copiere deghizata și/ sau repovestire'.
Vezi şi: Comisia de Etică a UB, verdict în privința plagiatului lui Copos
Într-o scrisoare remisă redacţiei stiripesurse.ro, George Copos explică de ce nu poate fi vorba de plagiat şi îşi reafirmă decizia de a se retrage din viaţa publică. Redăm textul scrisorii:
"Prin aceasta declaratie de presa nu doresc nicidecum sa revin in viata publica. In perioada de reeducare pe care am petrecut-o departe de presa, dar si de cei dragi si cunoscuti, perioada grea, dar generatoare de revelatii greu de atins altfel, am decis ca pe durata restului vietii mele profesionale, sa nu ma mai prezint in fata dumneavoastra si a audientei potentiale in nume personal, ci doar implicit, ca o posibila urmare a unor actiuni pozitive ale companiilor ce se afla in proprietatea mea. Ma voi tine de cuvant referitor la aceasta decizie. Dar, pentru ca exact unul din rezultatele perioadei de reeducare la care faceam referire mai sus, respectiv o carte scrisa de catre mine in 2014, a devenit tinta unui sir de acuzatii inexacte si nedrepte, indreptate de fapt impotriva muncii mele intelectuale executata chiar in perioada de reeducare, imi permit sa fac precizari necesare:
Deși nu sunt istoric, sunt un om căruia îi place istoria. Mai mult chiar, sunt pasionat de acest domeniu! În particular m-a interesat mult Napoleon, epoca lui, modul în care a făcut politică, inclusiv prin folosirea relațiilor de familie pentru atingerea scopurilor sale. Am fost surprins de felul în care Împăratul a încercat să creeze o rețea de monarhii europene înrudite, folosind în acest scop alianțele matrimoniale, respectiv căsătorii ale fraților și surorilor lui cu descendenți ai unor capete încoronate din țările importante în politica europeană a vremii. Este cunoscut, spre exemplu, faptul că el însuși a divorțat de Iozefina și s-a recăsătorit, încheind astfel o alianță matrimonială cu Imperiul Habsburgic. Spun aceste lucruri tocmai pentru ca ele mi-au generat parte din ideile cartii pe care am scris-o, si care tocmai a fost acuzata de un fel de repovestire, inexistenta dealtfel ...
In plus, va precizez atat dumneavoastra cat si celor ce ma acuza, ca am citit cartea „Trecute vieți de doamne și domnițe”, de Nicolae Ganea, în care sunt prezentate biografii ale unor personaje istorice din Țările Române , reliefand iarasi modul în care, uneori, căsătoriile acestora erau făcute în scopuri politice. Subiectul era surprinzător de asemănător cu alianțele matrimoniale politice ale familiei Bonaparte. Legat de același subiect, am citit două studii fundamentale: cel al lui Ștefan Andreescu, intitulat „Alianțe matrimoniale ale principilor munteni în secolele XIV-XVI”, și cel al lui Ștefan Gorovei, intitulat „Alianțe matrimoniale din Moldova sec. XIV-XVI”, apărute într-un volum cu titlul „Românii în istoria universală”. Studiile realizează un fel de analiză comparativă a evenimentelor petrecute în acea perioadă în cele două Principate.
În ceea ce mă privește, nu am făcut decât să combin aceste două titluri, menționând totodată și perioada analizată - secolele XIV – XVI - și a rezultat denumirea lucrării mele, atât de comentate astăzi. Am adăugat unele informații suplimentare din lucrările lui Constantin C. Giurescu – „Istoria românilor”, Constantin Rezachevici – „Cronologia Țărilor Române” și Nicolae Ganea – „Trecute vieți de doamne și domnițe”. Acestea, ȘI NU ALTELE, au fost sursele de informare pe care le-am folosit în cartea mea. Am citat consistent din ele, dar toate informațiile preluate din studiile și cărțile de mai sus sunt menționate în Notele de subsol.
Personal, nu am auzit de vreun alt autor care să fi abordat subiectul în cauză. Nu am auzit de vreo altă LUCRARE PUBLICATĂ pe această temă, care să poată servi ca sursă de informare. Dacă ar fi existat, în mod cert aș fi făcut referire la ea, deoarece nu am nicio iluzie că, prin încercarea mea scriitoricească, aș revoluționa istoriografia română. Mai mult, o sursă suplimentară, dacă aceasta ar fi existat, ar fi dat și mai multă consistență lucrării mele. Dar, cum o astfel de lucrare NU ESTE PUBLICATĂ și NU EXISTĂ NICIUN EXEMPLAR LA DISPOZIȚIA PUBLICULUI, nu înțeleg cum ar putea fi ea plagiată.
Faptul că două lucrări au titluri asemănătoare nu înseamnă că sunt copiate, mai mult sau mai puțin „discret”, sau „repovestite” una după alta. Si, un ultim element: „cartile se scriu din carti citite, cu cateva idei diferite la origine”; doar geniile au alta posibilitate, iar eu in mod sigur si clar nu ma numar in aceasta categorie.
Va multumesc si va asigur de respectul meu pentru munca pe care o prestati!"
