Premium
stiripesurse.ro vă prezintă principalele teme ale zilei din presa de mâine:
National:
Livia Stanciu este adevarata „tinta in miscare” a scandalului SIPA, unul izbucnit si mai ales atent intretinut pentru pregatirea treptata a opiniei publice in vederea „marii demascari”. De altfel, dupa cum „National” a dezvaluit deja in exclusivitate, alaturi de „victimele colaterale” previzibile precum Monica Macovei si Victor Viorel Ponta, adevarata „bomba” despre care insusi Liviu Dragnea tot mustaceste ca ar putea fi descoperita la desecretizarea arhivei SIPA o priveste tocmai pe cea care a fost „varful de lance” al campaniei agresive la punctul ei culminant. Si chiar daca acum fosta presedinta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si cea care totodata a condus marea majoritate a „completelor negre” care au dat condamnari grele cam tuturor VIP-urilor din Romania a fost retrasa strategic la Curtea Constitutionala, miza continua sa fie una uriasa. Atat pentru credibilitatea Justitiei, cat si pentru cei implicati direct in dosarele judecate de Livia Stanciu.
Desigur ca multi se pot intreba, daca tot s-a intrat „cu lanterna” prin arhiva SIPA si au aparut atatea si atatea dezvaluiri despre posibila distrugere sau sustragere a unor documente secrete, la ce surprize adevarate ne mai putem astepta. Insa ceea ce au uitat sau pur si simplu habar nu au avut toti cei care s-au ambalat pe marginea acestui subiect este faptul ca, asemenea oricarui serviciu secret, si SIPA a avut „ceistii” sai. Adica ofiteri acoperiti chiar in cadrul serviciului secret al Ministerului Justitiei si care faceau parte din ultra-secretul „Departament Contrainformativ”. Iar sefii de la „Contrainformatii” sunt cei mai in masura sa confirme sau nu informatiile care, cu siguranta, se vor revarsa public odata cu desecretizarea arhivei. Si din care cele mai spectaculoase o vor privi chiar pe Livia Stanciu, dupa cum sustin sursele noastre. Iar daca fostii sefi de la Contrainformatii se vor apuca sa vorbeasca, atunci chiar ca Justitia romaneasca se va confrunta cu un tsunami de proportii greu de inchipuit, chiar si pentru cei care saliveaza deja cu gandul la promisele dezvaluiri picante. (Mai multe detalii AICI)
Digi24:
Ziarul „Hospodarské Noviny” scrie căapropiata întâlnire a lui Iohannis cu Trump de pe 9 iunie „pune capăt visului” președintelui ceh Miloš Zeman sau al celui polonez, Andrzej Duda, că vor fi primii din regiune care vor discuta cu omologul american la el acasă.
„Primul din regiune merge la Washington președintele român Iohannis, care a luat-o chiar și înaintea polonezilor”, titrează „Hospodarské Noviny” (HN), adăugând că președintele ceh încă așteaptă o programare la Casa Albă.
În articolul semnat de șeful secției de știri externe, Martin Ehl se mai spune că performanța diplomatică a lui Iohannis are ca bază „parteneriatul extraordinar de strâns” construit în ultimii 20 de ani de Statele Unite și România.
Ziarul ceh amintește interviul pe care i l-a acordat recent pe această temă ministrul de externe român Teodor Meleșcanu, care spunea că pentru români apartenența la NATO și parteneriatul strategic cu Statele Unite „sunt cei doi piloni cei mai importanți ai securității” naționale.
Statele Unite au în România două baze militare, cea de la Deveselu și cea de la Mihail Kogălniceanu, iar Bucureștiul vrea să cumpere chiar anul acesta sistemul antirachetă american „Patriot”, scrie HN, amintind și că în iulie un număr mare de militari din multe țări NATO, anume 25.000, din care 11.000 americani, vor participa la exerciții militare în România. (Mai multe detalii AICI)
Adevarul:
Dincolo de acuze sau ştiri senzaţionaliste lansate ca tot atâtea perdele de fum, mizele acestei cele mai grave crize politice din zona Golfului, cea care se poate transforma oricând într-una militară, sunt o serie de motivaţii enorme. De importanţă geostrategică şi care implică jucători majori şi care, într-o situaţie-limită, pot duce la confruntări deschise de mare intensitate.
În afara rezervelor sale imense de gaze, de ce este vital controlul asupra Qatarului şi de ce oare, fără asta, nu se poate gândi la începerea unei mari desfăşurări de forţe care să implice integral(sau majoritar) lumea sunnită împotriva duşmanilor tradiţionali, şiiţii din Iran precum şi din cele câteva zone strategice pe care la controlează?
Prima parte a răspunsului, fundamentală în mentalitatea arabă şi în modul în care s-au structurat puterile statale după Revoluţia Arabă, era găsirea unui lider incontestabil şi căruia să-i fie conferită cuvenita recunoaştere de către Marele Calif internaţional rămas disponibil, adică Donald Trump. Asta deoarece lupta va urma să se poarte împotriva Iranului care primise anterior recunoaştere, sprijin şi asigurări multiple din partea celuilalt Mare Calif internaţional, Vladimir Putin.
Vi se pare o exagerare? Nu uitaţi că cele două super-puteri, direct sau prin interpuşi, şi-au disputat mereu controlul asupra puterilor majore din zonă, recte Arabia Saudită şi Iranul. Iar acum asistăm la un nou episod al acestei bătălii feroce pentru zone de influenţă care să garanteze accesul la resurse, la ieşirile la mare şi să dea posibilitatea ca, la nevoie, să poată institui, manu militari, zone de excludere militare care să paralizeze sau să anihileze adversarul.
Context în care, asemeni unui fulger pe cer senin, a venit, chiar nesperat de repede, o declaraţie pe Twitter atribuită şeicului Tamim al-Thani, conducătorul Qatarului care ar fi afirmat că este împotriva unei confruntări cu „Iranul, forţă islamică majoră regională şi care nu poate fi ignorată”, apărând în acelaşi timp Hamasul palestinian şi Hezbollahul libanez. Practic, nu era nevoie de nimic mai mult ca Arabia Saudită şi aliaţii săi să vadă în asta un fel de casus belli şi să adopte imediat măsuri de retorsiune dintre cele mai dure.
Raţiunea este simplă: până când vor veni ajutoarele militare americane (dacă vor veni şi în ce ritm este încă o mare necunoscută depinzând în mare măsură de rezultatele crizei politice interne din SUA) Arabia Saudită, chiar folosind ceva din capacităţile aliaţilor săi, nu este în măsură să susţină singură un eventual conflict militar convenţional la scară largă şi de mare intensitate cu Iranul. Un argument în acest sens este implicarea sa dezastruoasă în Yemen, împotriva unor forţe rebele pro-şiite, dar complet inferioare ca număr şi echipamente militare... (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Două atentate comise miercuri 7 iunie împotriva a două locuri simbolice la Teheran, bilanţul atentatului de sîmbăta trecută de la Londra care creşte, panică în jurul Catedralei Notre-Dame marţi 6 iunie la Paris în urma unei atac care nu a făcut, din fericite, victime omeneşti... Actualitatea rămîne marcată de ameninţarea teroristă şi de dezbaterea privind lupta împotriva jihadismului şi a radicalizării. Preşedinţia franceză anunţă în context crearea unui "centru naţional de contra-terorism" plasat sub autoritatea şefului statului.
Iranul şiit vizat de jihadismul sunit
Si începem cu Iranul unde şapte sau opt indivizi, deghizaţi în femei şi înarmaţi cu pistoale mitralieră, au lansat concomitent două atacuri. Unul împotriva Parlamentului şi altul împotriva unui mausoleu care este de fapt mormîntul ayatolahului Khomeini, fondatorul Republicii islamice. Organizaţia statul islamic a revendicat aceste atacuri, o primieră absolută în Iran.
Autorităţile de la Teheran afirmă că un alt grup terorist a fost neutralizat înainte de a trece la acţiune. Atacurile de la Teheran, soldate cu 12 morţi şi 38 de răniţi, au fost condamnate “cu cea mai mare fermitate” de Franţa, precum şi de Rusia care declară din nou că se impune o mai bună coordonare a luptei anti-teroriste.
Contextul regional este extrem de tensionat, mai ales că Organizaţia statul islamic pierde teren în Siria şi în Irak şi are tendinţa în prezent de a lovi în exterior. Reamintim că Iranul şi Rusia sprijină regimul de la Damasc şi îi combate pe jihadiştii suniţi. Iar aceştia din urmă au proferat deseori ameninţări la adresa Iranului şiit. Tensiunile sunt legate şi de rivalitatea regională dintre Arabia saudită şi Iran. Iar preşedintele american Donald Trump nu a calmat de loc lucrurile prin declaraţiile făcute în urmă cu cîteva săpărmîni cînd a desemnat Iranul ca inamic numărul unu în regiune acuzînd Teheranul că sprijină terorismul.
Atacul împotriva Parlamentului de la Teheran are fără îndoială o puternică încărcătură simbolică întrucît în cadrul Republicii islamice iraniene există şi un mic spaţiu pentru exercitarea votului liber. Aşa a fost reales de altfel preşedinte Hassan Rohani, considerat un reformator. Societatea civilă iraniană, unde femeile au mult mai multe libertăţi decît în Arabia saudită de exemplu, este vizată de jihadismul sunit şi în contextul rivalităţii ancestrale dintre suniţi şi şiiţi. (Mai multe detalii AICI)
