Afacerea din spatele traditiei incodeierii oualor din Bucovina

Autor:

Publicat: 20/04/2014 09:00

In ultimii ani aceasta traditie a devenit o afacere prospera. Acest obicei se respectă de sute de ani, fiind, după cum povestesc bătrânii, pierdut în timp, poate chiar de mii ani, oul fiind un simbol precreștin. Preluat de creștini, obiceiul colorării ouălor, inițial în roșu, simbolizează sângele lui Hristos vărsat de pe Crucea răstignirii întru mântuirea omenirii, dar și miracolul învierii Sale, ce a devenit elementul definitoriu al sărbătorii pascale. În ultimii ani, acest obicei străvechi a devenit pentru mulți oameni din satele bucovinene o afacere, din rațiuni economice, din lipsa altor surse de venit. În unele cazuri, închistrirea ouălor a devenit chiar o afacere prosperă. Aceasta este ocupația predilectă a locuitorilor din satele Paltinu, Moldovița, Vatra Moldoviței, Ciumârna, Izvoarele Sucevei, Brodina, Ulma, Moldova Sulița, Fundu Moldovei, Poiana Stampei. Majoritatea populației în aceste zone este de etnie huțulă, chiar dacă nedeclarată oficial, iar faptul că tehnica închistrițării ouălor, cu chișița, strămoșul rontringului din zilele noastre, are origini ucrainene, este de notorietate. Ouăle închistrite au ajuns să facă faimă Bucovinei, iar cei care iubesc cu adevărat tradiția doresc să o conserve, să o transmită celor tineri și să o promoveze cu dragoste și mândrie locală, ''își asumă riscul'' perpetuării tehnicii acestui meșteșug. Astfel că mai există încă meșteri, de regulă femei, care ''au curajul'' ca, într-o societate în care economia de piață dictează, să mai creeze ''ouăle bătrânești'', considerate o marfă greu vandabilă. Tehnica folosită la închistrițarea ouălor este aceea a păstrării culorii de fond și constă în trasarea pe ou a unor desene, cu ajutorul cerii de albine topită, și scufundarea succesivă în băi de culoare, galbenă, roșie și neagră. Unealta folosită se numește chișiță și este un bețisor de lemn ce are fixată la unul dintre capete o pâlnie minusculă confecționată din alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc. După ce oul a fost ''scris'' și colorat, cu ajutorul unei cârpe ușor încălzite se îndepărtează straturile de ceară, punându-se în evidență desenul. Cele mai răspândite motive folosite la închistrirea ouălor sunt Crucea Paștelui, floarea Pastelui, cărarea ciobanului sau calea rătăcită, brâul și desagii popii, brăduțul, frunza de stejar, albina, peștele, coarnele berbecului, cârja ciobanului, steaua ciobanului, "patruzeci de clinisori", vârtelnița, creasta cocoșului, fierul plugului etc. În trecut culorile utilizate se obțineau din plante, fierbându-se frunzele, florile, coaja sau tulpina acestora. Culoarea roșie se obținea din coaja de măr dulce, frunze și flori de măr dulce, roibă, flori de sovârf, coaja de măcieș. Culoarea albastru se făcea din flori de viorele, verde din frunze de nuc, coajă de arin, coajă și mugur de măr pădureț, floarea-soarelui, iar galben din coji de ceapă, coajă de lemn pădureț, coajă de lemnul câinelui, coajă de mălin. Negrul se putea obține din coaja verde a nucilor sau coaja și fructele de arin. Culoarea neagră pe ouă simbolizează durerea lui Iisus răstignit pe Cruce. Astăzi nu se mai vopsesc ouă negre, doar se folosește ca fond uneori. Ouăle închistrite începeau a fi "muncite" de pe la mijlocul Postului Mare. De regulă, ele nu se mâncau, după ce erau sfințite în noaptea de Înviere fiind dăruite rudelor și celor dragi și păstrate în apropierea icoanelor până la Paștele următor. Aurelia Ciuvercă, din satul sucevean Paltinu, a povestit pentru AGERPRES că obiceiul acesta s-a perpetuat de la bunici și părinți, iar acum fetele și nurorile ei fac același lucru. ''Noi din asta trăim. Nu avem locuri de muncă în zonă. Lucrăm tot anul la ouă și apoi le vindem, între 5 și 200 de lei. Cel mai mult vindem la târguri, dar mai lăsăm și la muzee'', a spus Aurelia. La rândul ei, Candrea Viorica, din Poiana Stampei, a povestit că început ''să necăjească ouăle'' din clasa a patra, în timp, a prins drag și a devenit pasiune. Ea recunoaște că a trebuit să îmbine pasiunea cu ''o afacere mai mică''. Elena Todașcă, de 68 de ani, tot din Poiana Stampei, a povestit că închistrițează ouă de copil și a învățat meșteșugul de la bunici și părinți. ''Când am fost copil m-am jucat cu așa ceva, pentru că, totdeauna, de sărbători mama făcea câteva ouă închistrite. Când s-o ivit festivalul de la Ciocănești, mi-am dat interesul și am zis că eu știu ce înseamnă chișița, știu ce înseamnă oul închistrit. Cum trece Crăciunul, sărbătorile de iarnă, ne apucăm de făcut ouă. E un pic de afacere înainte de sfintele sărbători. Putem să mulțumim la bunul Dumnezeu că mai ieșim pe piață și puțin cu puțin când primești e bine'', a spus Elena Todașcă. Pe de altă parte, la Vama, Letiția Orshinschi a reușit să facă din tradiția închsitrițării ouălor o adevărată afacere, în ultimii 15 ani transformându-și casa în muzeu. Letiția Orschinschi, inginer textilist de profesie, stabilită de câțiva ani în Germania, a început să încondeieze ouă în tehnica simplă de vopsire, folosită în Zona Dornelor, ca apoi să se specializeze în închistrirea acestora tradițional, cu chișița, la Moldovița, unde există un puternic nucleu de încondeiere a ouălor. ''De vreo 15 ani iese înafară și nu mai are timp de expozițiile în țară. Și nici nu merită să mergi în România, când în străinătate altfel se câștigă'', a declarat pentru AGERPRES sora Letiției, Cătălina Orshinschi, care se ocupă de administrarea Muzeului Ouălor din Vama. Cătălina Orshinschi a povestit că în colecția muzeului din Vama se află aproximativ patru mii de ouă din 80 de țări, de pe toate continentele, decorate, încondeiate sau vopsite în zeci de tehnici diferite de la o țară la alta. În muzeul din Vama se pot vedea ouă potcovite din Ungaria, ouă perforate din Cehia, ouă cu aplicații de pene, șireturi sau păr, din Elveția, ouă glazonate din China, dar și ouă lucrate în acuarelă sau tradiționale bucovinene, închistrițate, toate adunate în timp de Letiția, de la festivaluri și târguri de profil, dar nu numai, îmbogățind permanent excepționala colecție a muzeului. ''E o afacere. Nu mai socotim, dacă e făcut din suflet. Satisfacția e mare când vezi că toată lumea vine și admiră. Străinii sunt încântați că descoperă tradițiile zonei și meșteșugul acesta, iar românii sunt încântați că văd că nu numai la noi se decorează ouă. Văd colecția asta internațională și mulți rămân uimiți pentru că nu știau, nu gândeau că se pot decora ouă în atâtea feluri și atâtea tehnici'', a spus Cătălina Orshinschi. Agerpres

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!