Premium
Alegerile locale parțiale au oglindit în mare situația reală din politica noastră, cu un plus în curtea PNL. Cea mai mare surpriză făcută de liberali a fost câștigarea primăriei Târgu-Jiu, un fief tradițional social-democrat.
Însă, fără doar și poate, un adevărat cutremur ar fi însemnat pierderea primăriei Craiova de către PSD. Dacă ne uităm strict pe rezultate, acest lucru pare să fie fost departe de a putea fi împlinit, Mihail Genoiu, candidatul social-democrat, reușind să strângă nu mai puțin de 42.8% din numărul de voturi valabil exprimate.
Pe următoarele patru poziții s-au plasat candidatul PNL, Mario Oprea, independentul Lucian Bernd Săuleanu, candidata ALDE, Anișoara Stănculescu și deputatul USR Adrian Prisnel.
Am putut vedea din confruntări precum cele din Târgu-Jiu sau Roman că PSD nu a fost un adversar imbatabil așa cum se prefigura. Cu o strategie bine pusă la punct și o campanie activă, social-democrații ar fi putut primi o lovitură dură de imagine și moral, precum ar fi fost pierderea primăriei din Craiova.
Două sunt condițiile care trebuiau a fi îndeplinite pentru acest lucru. Prima și cea mai importantă era să transmiți electoratului că alternativa trăiește și că se poate bate de la egal la egal cu candidatul PSD. După prezența la vot, cea mai mică din țară, ne dăm seama că acest lucru nu s-a întâmplat, craiovenii neprivind aceste alegeri drept unele pe care PSD le poată pierde. Doar 8.14% dintre craioveni au pus ștampila pe candidatul social-democrat, însă acest lucru a fost de ajuns pentru a-și asigura victoria, câtă vreme prezența totală la urne a fost de doar 18.57%.
A doua condiție, complementară cu prima, era ca electoratului anti-PSD să i se fi servit un singur candidat. PoliticScan a scris la începutul lunii mai despre acest lucru:
„Dacă PSD - ALDE, flancate de PMP, își duc propriile lor meciuri, PNL și USR nu au nicio șansă dacă vor continua să danseze pe ritmuri diferite. Nu insinuez aici o alianță în alb între liberali și oamenii lui Nicușor Dan, ci un front comun strategic, care să fie activat în situații clare. O astfel de situație este și cea cu privire la alegerile locale parțiale. După ce a participat la primul rând de alegeri la nivel național, USR trebuie să dovedească că se pricepe și la altceva în afară de a vorbi despre principii. Nicușor Dan și ai lui trebuie să dea dovadă că sunt interesați să schimbe cu adevărat ceva în România, nu doar să-și imagineze situații ideal-tip.”
Din păcate, USR a făcut exact ceea ce s-a descris mai sus. Rezumându-se la un joc de imagine în locul adoptării unei strategii cu șanse clare de reușită, USR ne spune astăzi, printr-un comunicat de presă, că este inadmisibil modul în care primarul din Craiova a fost ales, referindu-se la prezența atât de scăzută la urne.
Partidul însă nu a reușit să candideze decât în 7 localități din 49. Astfel, situația este exact ca în bancul cu potul cel mare de la loto. Ca să îl câștigi, trebuie mai întâi să joci. Nu avea USR rețelele necesare și candidați destui? Cine i-a oprit să deschidă discuții cu PNL și să propună candidați unici?
Degeaba deplângi situația în care te afli dacă nu ai făcut nimic pentru a o schimba. În fața PSD-ALDE și în contextul alegerilor locale într-un singur tur, opoziția ar fi avut o singură șansă și anume să fi mers împreună. Un singur candidat din partea PNL-USR le-ar fi crescut considerabil acestora șansele de reușită și, la fel de important, ar fi dat un semnal alegătorilor că au de ce să vină la vot, că „mamutul” PSD poate fi bătut.
În concluzie, aceste alegeri locale parțiale ne-au arătat un PSD mai slab pregătit decât ne-am fi așteptat și un USR care nu reușește să iasă din zona gândirii ong-iste, pentru a se apuca să facă cu adevărat politică. Pragmatic vorbind, scopul politicii este de a ajunge la putere și de a o folosi în interesul electoratului tău. Dar ca să folosești puterea conform propriului crez trebuie ca mai întâi să ajungi la ea. Ori USR, în loc să încerce să pună mâna pe putere pentru ca oamenii de bună-credință de acolo să o folosească cum știu mai bine, se mulțumesc să vorbească și să aștepte scenariile ideale. Doar că s-ar putea ca acestea să nu apară niciodată.
