Premium
Alina Mungiu-Pippidi a făcut o paralelă între alegerile din Franța și cele care au avut loc în România. "Lecția principală pentru români după alegerile din Franța și regruparea pentru turul doi este una singură. Cine are centrul cîștigă. Extremele pot avea mari performanțe, pot chiar, în mod subtil, să se sprijine reciproc, dar nu au cum cîștiga 51 la sută în cazul unor alegeri directe într-o țară din UE.", a scris Alina Mungiu-Pippidi într-un editorial publicat pe site-ul Romaniacurata.ro.
"De altfel, e vreo noutate? Dacă PSD a reușit să ia jumătate din electorat toamna trecută chiar fără ALDE, e pentru că pentru prima dată și-a propus, și a reușit, să cîștige clasa mijlocie. A ieșit pe locul 1 la toate categoriile de educație pentru prima dată, și a cîștigat toate marile orașe, cu doar trei excepții, din care Bucureștiul nu face parte.
Cu toate astea, propaganda anti-PSD, care oricum greșește că vede doar la PSD răul, ne omoară la toate orele cu sloganul că dreapta trebuie reunificată ca ”să batem PSD”.
Păi dreapta, dacă dreaptă o putem numi, a fost reunificată în campania trecută, în jurul unui președinte existent, și a unui prim ministru comun, Dacian Cioloș. Și a luat sub treizeci la sută.
Citește și: Dragnea LĂMUREȘTE povestea impozitului pe gospodărie: Ce exemplu a dat liderul PSD
Se investește o mare energie în prezent, mai ales de către presa care îl ținea în brațe pe Băsescu la al doilea mandat, nu știu a cui o fi că ne ascund, să ne întoarcem la această situație care numai succes nu ne-a adus, cu alte cuvinte, să recuperăm pe ăia care au tras în afara porții la lovitura de la 11 m, să le lingem rănile, să le întoarcem tricoul pe dos și să le mai dăm odată ocazia. Asta, deși în anul 2016 am întrebat într-un sondaj adevărat, CURS, din acela față în față, pe cea mai conștientă populație politică din țară, adică pe bucureșteni, dacă au o identitate de dreapta, și am aflat că în București doar 18 la sută au așa ceva.
Reunificarea de dreapta, soluția cu care ne omoară site-urile pe care le mai întrețineau serviciile cînd mai aveau bani, și care prea deștepte nu au fost niciodată, că au oameni plătiți sub salariul mediu, e un joc de societate.
El sună așa: cum am putea să împărțim micul bazin al dreptei, populare, liberale, pedeliste și useriste, oricum treizeci la sută sau sub, că am pierdut medicii și profesorii la PSD, la cît mai mulți neaveniți?
Am avut mari succese pe linia asta la alegerile din 2012 și 2016. Nu e un motiv să ne descurajăm și să nu o mai dăm în bară de vreo două ori.
Am avut și alegeri pe care le-am cîștigat, ce e drept. În 1996, am avut majoritatea pentru că pe lîngă dreapta anticomunistă, care a ieșit prima, dar sub patruzeci la sută, a alergat PD și a luptat pe electoratul lui IIiescu, i-a luat suficient să facem majoritate.
La alegerea lui Băsescu în al doilea tur de scrutin în 2004 a fost la fel, nu ne-am bătut pe voturile ușoare, ci pe cele din comune mari și regiuni dificile, voturi greu de luat, s-a luptat pe ambele aripi, și mai mult aripa PD a contat, restul voturilor veneau oricum contra lui Năstase.
Între timp am avut majorități din partide făcute de servicii și alte porcării, care nu au deranjat pe nimeni din corul noilor convertiți la anticorupție – dacă auzi ce se vorbește la televiziuni, Oprea e de vină că bea cafele cu Kovesi și Coldea, deși ca general nu văd care era problema cu asta, nu avea decît, problema e cînd își făcea partid din militari ca să aibă Băsescu majoritate, inaugurînd majoritățile cu sprijinul Sistemului. Dar las asta deoparte, că e clar că e prea mare securismul și prostia să se ocupe cineva. Vorbesc acum doar de comportament electoral pur, cel pe care îl predam pe vremuri la SNSPA, de parcă am fi o țară normală unde electorii decid.
Presupunînd că nu se mai ocupă serviciile de alegeri, pe asemenea comportamente electorale trebuie făcute planurile, iar lecția e clară.
Centrul care adună și din dreapta, și din stînga, e cel cîștigător. Altfel, reunificarea micii drepte nu e o soluție, e o problemă, care duce la mari bătălii pe singurul electorat mai conștient politic și disciplinat din zona urbană. Care mai stă și acasă, că de atîta reunificare s-a scîrbit demult și a înțeles că e doar un os de care trag toți cățeii.
Cine ar putea juca rolul lui Macron, care să înceapă o construcție de centru?
Citește și: DNA, victorie în dosarul Microsoft 3: Dinu Pescariu rămâne sub control judiciar
Klaus Iohannis? E deja în campanie. Dar nu are idee încotro să o ia, și potențialul lui de mobilizare e slab, după ce a făcut doar greșeli. Să nu uităm că ideea provenită de la apropiații lui, cu Marian Munteanu, a făcut să nu mai fie necesar al doilea tur pentru Firea în București. Dacă se ajunge la unu la unu data viitoare, omul e în stare să piardă din turul 1. Nici nu știe unde a greșit. Nu e clar că învață din greșeli.
Dacian Cioloș? Ar părea cea mai potrivită soluție, pentru că nu e de dreapta, dar are Cioloș potențialul să se poziționeze ca rival al lui Iohannis, ca purtător al unui discurs european – vara trecută, cum au țipat unii populiști că ar cumpăra prea mulți europeni pămînt, s-a dat cu ei imediat. În plus, cum e cu putință să spună că face partid, ca după aceea să spună alții în locul lui că nu face, să stea la ușa liberalilor fără succes, să se lase folosit în mod umilitor de useriști, să primească drept elogiu suprem de la Liiceanu la premiul GDS complimentul că seamănă cu crema de brînză care îi place filosofului, și a cărei absență de pe rafturile de la Mega îi provoacă deprivare.
Deci așa e cu guvernul Cioloș, nu că ar fi guvernat bine, nu e cazul – că nici nu a avut cînd, cum zice generos filosoful – dar măcar a dat iluzia normalității și ne lipsește. Cu așa o laudatio nu iei prea multe voturi. Și în general nu ajungi nicăieri dacă nu ai oameni profesioniști, nu ca mulți din ăia defilați acum un an, dacă nu ai program, nu încropeală și ești doar folosit de cîțiva oportuniști în interes propriu în timp ce stai și nu prea știi ce faci în România de fapt.
Da, e păcat de Cioloș, e un om decent, muncitor și de bun simț, dar face singur ce poate să ne convingă că lider nu e. Nu l-am bănuit niciodată că e din servicii, dar nici dacă se lasă călcat în picioare de oricine, de la servicii la promotori ambigui, nu îi văd vreun viitor politic. Mai ales faptul că într-un an de guvernare și la un guvern diagnosticat de OECD și Banca Mondială ca avînd primordial probleme de resurse umane, Cioloș nu și-a făcut propriul lui serviciu de resurse umane, măcar pentru miniștri, consilieri și secretari de stat și a ajuns la recordul de schimbări (oricum mult sub cîți meritau schimbați) îl găsesc foarte problematic. Un lider trebuie să se priceapă la oameni, trebuie să fie capabil să atragă pe mulți, dar să promoveze doar ce e bun. Unde sunt oamenii devotați lui Cioloș, mereu manevrat de subalterni de ai lui, probabil mari în grad însă, și la Bruxelles, și la București? Unde e proiectul lui de asociere?
Pentru că problema României a fost și a rămas aceeași: inexistența unei elite alternative la cea a PSD, a oamenilor de tip Dragnea și ai lui. Ideea că îi putem băga pe toți în pușcărie e o iluzie radicală, și nu prea democratică. Și chiar dacă i-am băga tot trebuie să îi înlocuim cu cineva. România se va schimba cînd o altfel de elită va exista care va cîștiga alegerile cu un program alternativ și va guverna. Contra acestui proiect de asociere meritocratică lucrează ”reunificarea dreptei”, un program de ambiții meschine fără perspectivă, cu șefi de partide care nu fac niciodată nimic pentru calitatea oamenilor, frontiere europene deschise unde pleacă toată lumea de țara rămâne, vorba lui TRU, cu resturile, și o pletoră de acoperiți cărora li s-a dat ordin să pună umărul, că nu se descurcă civilii singuri.", a scris Alina Mungiu-Pippidi.
