Alina Mungiu Pippidi, propunere șoc: Daţi foc şi terminaţi odată

La noi a fost mereu bătălie pe locurile din CNSAS, şi cînd a fost riscul ca organizaţia să devină mai obiectivă sau mai independentă Parlamentul i-a luat toate puterile, astfel că azi pare că nu mai poţi afla despre careva că e informator decît la pachet cu un verdict că nu a fost colaborator. E ridicol, şi ar trebui îngropată speranţa că de acolo vom mai afla vreodată ceva bun. Cine are de ştiut ştie, şi dacă de săptămîna trecută, de la textul meu Sociologii şi securitatea nu au ieşit studenţii de la sociologie în curtea facultăţii să ceară adevărul şi facultăţi fără securişti e că nu le pasă.

Vrem să o luăm pe drumul CNSAS şi cu arhiva SIPA, a ajuns CNSAS un model de succes, care trebuie replicat? Nici vorbă. Ambele arhive ar trebui puse pe foc şi orice copii rămase declarate invalide. Cercetătorii vor plînge, dar au avut timp destul să scrie capodopere şi să ne spună ce nu ştiam, ajunge, mai ales că după numărul de citate nu a rezultat o literatură influentă.

Şi cum, o să rezulte o justiţie independentă din magistraţi care aveau ceva la dosar ? Chiar aşa. Mă ostenesc să vă tot spun din 2012 încoace că singura cale spre independenţa justiţiei este să nu îţi mai pese cine sunt judecătorii. Au legea, şi pe asta judecă, nu pe trecutul lor sau al altora. De asta nu contează cine a numit pe cine în Curtea Constituţională (şi uite că am avut dreptate, Curtea nu i-a dat lui Dragnea ce voia). În 2012, Curtea nu putea valida referendumul, sigur că era mai bine ca Băsescu să plece şi să nu fi fost reales, dar asta e viaţa, pe procedurile de atunci nu puteau face altfel, numărul de votanţi era sub cît cerea legea.

Agitaţia cu arhiva SIPA arată că oamenii politici încă mai speră să controleze politic magistraţii, în timp ce ţipă că au făcut-o alţi oameni politici sau serviciile. Chiar dacă SRI şi-ar fi copiat toată arhiva, declararea ei ca nulă şi a oricăror copii ca neautentice e singura cale spre viitor. (Mai multe detalii AICI)

„Sebastian Ghiţă a ales foarte bine ţara în care s-a ascuns. Aşa cum vedem, procedurile de trimitere în România sunt mai complicate. Ghiţă şi avocaţii săi ştiu foarte bine să se folosească de toate tertipurile pe care legea sârbă le oferă spre a evita trimiterea în România.

E evident că dacă Ghiţă a trişat o dată e contraproductiv şi periculos să i se ofere posibilitatea de a trişa a a doua oară, ceea ce mă face să cred că aleferea ţării nu a fost întâmplătoare.

Din câte am înţeles urmărind situaţia lui Ghiţă, el doreşte să ceară azil politic în Serbia. El socoate că ar face obiectul unor proceduri cu caracter represiv politic în România şi nu vrea să se mai întoarcă. Cea mai bună opţiune de a se lupta juridic în Serbia pentru a lăsa ca termenele să fie din ce în ce mai lungi, iar obstacolele mai dificile. Cred că e corect să presupunem că statul român va avea o dificultate enormă în a-l aduce în ţară şi, repet, trebuie să ne întrebăm dacă Ghiţă a părăsit România şi cum de azi Ghiţă beneficiază de o şansă probabil la fel de mare de a se sustrage acestei măsuri şi de a dispărea din nou”, a declarat profesorul Ioan Stanomir. (Mai multe detalii AICI)

Probabil că sunt mii de români care au poziţii bune în străinătate, lucrează pe câteva mii de euro, dolari sau dolari canadieni, dar care ar încerca să revină în ţară în cazul în care ar găsi un job convenabil. Poate nu la acelaşi nivel salarial, dar nici la salariul minim pe economie.

Pe această piaţă a poziţiilor medii şi de top nu există o cerere atât de mare. Economia şi businessul din România nu au crescut atât de mult încât să genereze poziţii superioare, cu salarii de peste 1.500 de euro pe lună, care să constituie un argument pentru românii care lucrează în străinătate să se gândească la România.

România este o ţară low-cost pentru investiţiile străine, unde nivelul salarial contează cel mai mult. Sunt prea puţine fabrici, capacităţi de producţie care au nevoie de oameni cu înaltă calificare; or aceste poziţii sunt mai bine plătite.

Curelele şi volanele pentru maşini sunt făcute în România, dar maşinile sunt asamblate în Polonia, Cehia, Germania, Franţa, Belgia, Olanda etc.

Cu excepţia cererii din IT, de programatori, developeri, testeri, care depăşeşte oferta, nu sunt alte sectoare care să aibă nevoie de oameni specializaţi, cu o calificare superioară. Sau sunt, dar salariile oferite nu sunt atât de mari precum speranţele celor care au terminat o facultate în inginerie, în petrol şi gaze, în chimie sau metalurgie etc. (Mai multe detalii AICI)

Mark Zuckerberg, fondatorul şi preşedintele Facebook, a pledat, la Universitatea Harvard, pentru un "nou contract social", prin introducerea unui venit de bază universal şi crearea de locuri de muncă, atrăgând atenţia că rata şomajului va creşte din cauza extinderii automatizării producţiei. (...)

"Fiecare generaţie extinde conceptul egalităţii. Generaţiile anterioare au militat pentru drepturi de vot şi libertăţi civice. (...) Acum este rândul nostru să configurăm un nou contract social pentru generaţia noastră. Ar trebui să avem o societate care să facă evaluări nu doar pe criterii precum Produsul Intern Brut, ci şi în funcţie de câţi dintre noi avem un rol considerat important. Ar trebui să analizăm posibilitatea introducerii unui venit de bază universal, pentru a oferi fiecăruia un resort pentru a încerca lucruri noi. Noi vom schimba de multe ori locurile de muncă, astfel că avem nevoie de un sistem accesibil pentru creşterea copiilor, unul care să ne permită să lucrăm, şi de un sistem medical eficient. Vom face greşeli, de aceea avem nevoie de o societate care să se concentreze mai puţin pe izolarea şi stigmatizarea persoanelor. Iar, în contextul în care tehnologia se schimbă constant, trebuie să ne concentrăm mai mult pe educaţia continuă de-a lungul vieţilor", a insistat Mark Zuckerberg. (Mai multe detalii AICI)