Premium
Digi24:
Tancurile Rusiei ar putea fi deja la periferia capitalei Estoniei, Tallinn, înainte ca Donald Trump să se instaleze la Casa Albă, avertizează Alexander J. Motyl, profesor de științe politice la Rutgers University-Newark, într-o analiză apărută pe site-ul think tank-ului american Atlantic Council. Mai mult decât atât, Trump însuși ar putea încuraja Rusia să își stabilească o sferă de înfluență în Europa de Est, adaugă politologul.
Estonia, Lituania și Letonia sunt cele mai vulnerbile în fața unei eventuale agresiuni din partea Federației Ruse și, fără susținerea SUA în cadrul NATO, nu se poate baza pe o intervenție a Alianței în apărarea lor, apreciază Alexander J. Motyl.
Speranța stă în mișcările de rezistență naționaliste, active în toate cele trei țări baltice după cel de-al Doilea Război Mondial.
De altfel, autorităţile din Lituania îşi învaţă cetăţenii ce să facă în caz de invazie rusească. O broşură de 75 de pagini cu recomandări a fost distribuită în zeci de mii de exemplare.
Lituanienilor fără pregătire militară li se spune cum să identifice tancuri, gloanţe şi mine ruseşti, dar şi cum să supravieţuiască în natură în caz de nevoie. Mai mult, guvernul a lansat o linie telefonică gratuită la care cetăţenii pot anunţa dacă suspectează pe cineva că este spion al Rusiei.
Aproape la fel de vulnerabilă este și Republica Belarus, care deja are militari ruși pe teritoriul său, atrage atenția profesorul de la Rutgers University-Newark.
În ceea ce privește Ucraina, vulnerabilitatea este mai mult politică decât militară. În urma unei înțelegeri între Putin și Trump, SUA ar putea recunoaște anexarea Crimeii de către Rusia, în schimbul retragerii forțelor armate ale Moscovei din Donbas, se arată în analiza citată.
„Este posibil ca scenariile cele mai sumbre să nu se materializeze, dar Belarus, Estonia, Lituania și Letonia nu își permit luxul să aștepte limpezirea situației după alegerile din SUA și apoi să vadă ce au de făcut. Trebuie să se pregătească imediat pentru ce e mai rău. Balticii și cei din Belarus trebuie să se pregătească pentru un război de gherilă de durată. Ucrainenii trebuie să aibă un plan B în cazul în care Putin decide să transforme regiunea Donbas într-un cal troian”, avertizează Alexander J. Motyl.
În opinia sa, Europa trebuie să înțeleagă că s-ar putea confrunta cu posibilitatea ca, peste un an sau doi, tancurile rusești să ajungă la frontierele răsăritene ale UE. În aceste condiții, valuri de refugiați est-europeni ar putea cere azil în UE, iar Rusia, supraextinsă militar și slăbită economic, ar putea fi aproape de colaps, susține politologul.
Ziarul Financiar:
Mai mulţi analişti ca niciodată după 2012 se tem că este posibilă fragmentarea zonei euro în următoarele 12 luni. Şi au motive serioase să fie pesimişti: piaţa datoriilor din zona euro se fragmentează şi ea, BCE a ajuns la limita puterilor, în sistemul bancar câteva verigi stau gata să se rupă, iar scena politică este pe cale să explodeze.
În prezentarea unui sondaj lunar privind zona euro, firma de consultanţă Sentix a explicat că investitorii sunt tot mai îngrijoraţi în legătură cu Italia, temându-se că un vot negativ în referendumul constituţional de duminică poate declanşa o criză economică şi politică cu consecinţe ample pentru viitorul zonei euro, scrie Deutsche Welle. Barometrul Sentix, ale cărui rezultate firma le publică din 2012, arată că aproape unu din cinci investitori investiţionali crede că este probabil ca Italia să iasă din zona euro. „Spargerea euro revine cu putere“, spune CEO-ul Manfred Hübner. Pe investitori îi îngrijorează mai ales situaţia băncilor italiene. Însă ei au şi alte griji. Potrivit unui studiu de luna trecută al Sentix, Italia a luat locul Greciei, devenind ţara la care riscul de a părăsi zona euro în următoarele 12 luni este cel mai mare. Sondajele de luna aceasta ale firmei arată că probabilitatea ca Italia să iasă din zona euro este la maximul ulltimilor patru ani, notează Reuters. Probabilitatea ca un stat să renunţe la euro în următoarele 12 luni este de 24%, cu mult sub nivelul de 70% înregistrat în 2012, la apogeul crizei datoriilor din zona euro. The Guardian face o paralelă între colapsul bancar din Japonia din 1998-1999 şi o posibilă criză bancară în Italia după referendum şi avertizează că, spre deosebire de situaţia din Japonia, unde problemele, deşi grave şi ale căror consecinţe se simt şi acum, s-au limitat doar la economia niponă, o criză italiană are şanse mari să se extindă în Europa. Aceasta dacă Italia nu acceptă reforme.
Japonia a avut un colaps bancar în 1998-1999 după o perioadă lungă în care autorităţile şi băncile ştiau că sunt probleme dar, din diferite motive, au reacţionat lent.
Crash-ul japonez a avut ca rezultat restructurări majore în sistemul bancar. Băncile slabe au fost închise sau înghiţite de altele mai puternice. Au fost înfiinţate diferite Ñbad banksî de către stat pentru a ajuta băncile să scape de creditele toxice. În Japonia aceste măsuri au fost luate în perioada 2000-2002. Impactul şocului asupra economiei a fost negativ, uriaş şi de durată. Economia s-a prăbuşit, dobânzile au scăzut aproape de zero, iar guvernul şi autorităţile monetare au introdus politici neortodoxe, în principal achiziţii de active bancare cu bani special creaţi pentru acest scop (quantitative easing), pentru stimularea economiei.
Însă sistemul bancar n-a crescut mai deloc în deceniul care a urmat, şi nici economia. Cu cât întârzie mai mult autorităţile italiene cu peticirea sistemului bancar, cu atât este mai mare probabilitatea ca dezastrul japonez să se repede în Italia, concluzionează The Guardian.
Însă în cazul Italiei va fi o diferenţă majoră: în timp ce experienţa japoneză a fost în întregime internă, un colaps bancar italian va avea probabil un efect de contagiune puternic, şocul putând lovi alte ţări europene care au probleme cu activele toxice precum Austria, Grecia, Spania şi Portugalia.
