Premium
"Cînd unui guvern i se reproşează anumite greşeli, replica promptă este de tipul: „Păi şi guvernul dinainte a făcut greşeli, uneori exact aceleaşi greşeli!”, a scris Andrei Pleșu în cadrul unui editorial publicat pe site-ul Adevărul.
"A apărut ideea că partidele politice trebuie să funcţioneze fie după modelul mânăsirii (unde e decisivă disciplina „ascultării”), fie după modelul cazarmei („Ordinele nu se discută…”). Sunt de acord că orice membru de partid trebuie să respecte procedurile dictate de statutul partidului său. Nu contest necesitatea unei rezonabile „discipline de partid”. Dar mi se pare fatal pentru orice organism (nu numai politic) să nu mai fie atent la semnalele de criză care vin dinlăuntrul său, să inhibe funcţia unei atente şi constante auto-evaluări, să definească spiritul critic drept lipsă de loialitate.
Cînd unui guvern i se reproşează anumite greşeli, replica promptă este de tipul: „Păi şi guvernul dinainte a făcut greşeli, uneori exact aceleaşi greşeli!” Ce să înţelegem? Probabil că o bună guvernare trebuie să păstreze nestinsă flacăra greşelilor făcute de predecesori. Avem o tradiţie a erorii. Să nu ne batem joc de ea!
Citește și: Băsescu îl SOMEAZĂ pe Grindeanu: 'Trebuie să PLECE'! Declarații DURE despre Codrin Ștefănescu
Deîndată ce Klaus Iohannis îşi dă cu părerea pe o temă sau alta, i se reaminteşte că rolul lui e strict acela de „mediator”. Ideea e că trebuie să fie un monument de neutralitate. Iar cînd pe scena politică apar conflicte, el e musai să sară să le aplaneze, să fie împăciuitorul de serviciu. E o înţelegere destul de mediocră a Constituţiei. Prima funcţie a preşedintelui e, spune articolul 80, să vegheze la respectarea Legii Fundamentale şi la buna funcţionare a autorităţii publice. Cu alte cuvinte, dacă Legea Fundamentală a ţării e încălcată, preşedintele nu are sarcina să „medieze” conciliator între cel care o încalcă şi cel care reclamă încălcarea. La fel, dacă o instituţie publică merge prost, preşedintele nu se face că plouă şi nu împacă pe abuzator cu victima abuzului său. Cînd Constituţia vorbeşte despre „mediere”, e vorba în primul rînd, despre mediere între puterile statului şi între stat şi societate. Prin urmare, medierea se impune pentru a conserva echilibrul funcţional dintre guvern, parlament şi justiţie şi pentru a proteja dialogul dintre guvernanţi şi guvernaţi.
Preşedintele nu e chemat să medieze între Dragnea şi Raluca Turcan, sau între Grindeanu şi Nicuşor Dan, dîndu-le, magnanim, dreptate tuturor, ca să nu iasă scîntei. Nu. Preşedintele are voie să amendeze derapaje ale oricăruia dintre actorii scenei politice, să dezavueze pe oricine se face direct vinovat de o anumită gafă.
Pe scurt: are voie să spună hoţului că a furat, demagogului că păcăleşte lumea, slăbănogului că e un prost jucător al „opoziţiei”. Ca să nu mai spunem că, printre atribuţiile preşedintelui se numără şi vreo două, care sunt, ca să zicem aşa, opusul medierii: el poate declanşa referendum şi, mai ales, poate decide dizolarea Parlamentului, ceea ce nu prea seamănă a „acţiune de mediere”…", a scris Andrei Pleșu.
