Premium
„Scandalul de la Operă” a intrat și în atenția lui Andrei Pleșu. Într-un editorial cu cărţile pe faţă, Pleşu caracterizează pe fiecare în parte, plecând de la prestația ministrului Culturii, Vlad Alexandrescu, și până la implicarea lui Dacian Cioloș, dar și a lui Klaus Iohannis în gestionarea acestei crize.
„În România, evident. S-ar zice că prima condiţie e să nu se facă auzit, văzut, simţit. Să-şi folosească fotoliul ca adăpost. Apoi e musai să fie iubit de un partid. De unul mare, dacă se poate. Partidul îl propune, partidul îl susţine, îl acoperă şi doar în cazuri de gravă avarie, îl retrage (deşi nu e sigur). Important e şi ca ministrul să nu-şi facă duşmani.
Să fie bine cu toată lumea, să fie băiat de comitet, să nu-şi supere şefii, să-şi asigure bunăvoinţa parlamentarilor, a prim-ministrului, a preşedinţiei. Să nu facă pe deşteptul, să nu vină cu reforme „radicale”, să stea, moţăind, în banca lui”, își începe Pleșu articolul publicat în Adevărul.
Andrei Pleșu consideră că ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, nu s-a ridicat la înălțimea acestor exigențe, iar plecarea lui a fost previzibilă.
„E limpede că Vlad Alexandrescu n-a fost la înălţimea acestor exigenţe. Rezultatul era previzibil: a trebuit să plece. Nu i s-au contabilizat meritele, numeroase pentru nici şase luni de mandat.”, a continuat acesta.
Pleșu subliniază că nu-l idealizează pe Vlad Alexandrescu, însă remarcă că „problema guvernului e Vlad Alexandrescu”, în timp ce problemele din sănătate continuă, iar ministrul Sănătății „rezistă impenitent”.
„Nu-l idealizez pe Vlad Alexandrescu. Va fi avut stîngăcii procedurale, va fi făcut şi greşeli. Dar şi ele sunt rezultatul ofensivei sale. Dacă eşti activ, dacă ai iniţiativă, dacă te lupţi cu îndărătnice cutume instituţionale, cu inerţii placide, cu oameni mai preocupaţi de ei înşişi decît de „cauză” – faci şi greşeli. Scutiţi de greşeală sînt doar absenţii, palorile, netrebnicii. Pe de altă parte, există, nu ştiu de ce, şi o sumedenie de greşeli care se iartă, sau se trec cu vederea. În ce mă priveşte, aud neîncetat de tot soiul de nereguli din sistemul sănătăţii. Nereguli de pe urma cărora nu se suspendă spectacole de operă, ci mor oameni. Dar dl ministru al Sănătăţii rezistă impenitent”, afirmă Pleșu.
A EXPLODAT - Atac INCENDIAR în interiorul Guvernului Cioloș: miniștrii se CANIBALIZEAZĂ
Cu privire la Dacian Cioloș, Andrei Pleșu consideră că „În situaţia dată, prim-ministrul n-a avut, din păcate, prea mult spaţiu de joc. N-aş vrea să fiu în pielea lui. Nesusţinut de Parlament, de partidele politice, de preşedinte, el e taxat mereu pentru puţinul pe care, în ciuda statutului lui precar, încearcă să-l facă. E împiedicat să acţioneze şi certat că nu acţionează. E supus – se vede cu ochiul liber – unor permanente şi multicolore presiuni, e constrîns să aleagă între a supravieţui guvernamental, (pentru a bloca un tot mai greu evitabil episod de haos, chiar cu preţul unor amare concesii) şi a lua-o la fugă. Se străduieşte, totuşi, să rămînă decent, dezinteresat, asumînd cearcănele unui context impur. Rămîn la părerea că n-am avut, pînă acum, un prim-ministru de o asemenea calitate umană. De-aia nici nu ne place: strică preţurile”.
Dacian Cioloș taie în carne vie: prima REMANIERE în Guvern
În final, Pleșu vorbește și despre Klaus Iohannis: „În schimb, am o problemă tot mai mare cu dl preşedinte. Sînt în continuare bucuros că l-am ales, evacuînd, astfel, perspectiva de a avea la vîrf un zglobiu şi iresponsabil titirez. Dar, în clipa de faţă, nu mai ştiu ce vreau de la dl Iohannis şi nici la ce mă pot aştepta de la dînsul. Nu mai ştiu dacă prefer să-l „aud” tăcînd, sau să-l ascult vorbind”, spune Andrei Pleșu.
Se anunță PROTESTE de amploare în București și în țară
„Singura rază de speranţă în afacerea Ministerului Culturii e reacţia spontană, publică, a unor oameni, care au ieşit în stradă să protesteze. (Încă un punct bun pentru dl Cioloş: a ieşit şi el să dialogheze cu ei). Există, aşadar, (încă), reactivitate dinaintea arbitrarului, a erorii, a bezmeticiei naţionale. Cine ştie? Poate o să mai avem, măcar din cînd în cînd, noroc… ”, conchide Andrei Pleșu.
