Premium
În contextul crizei politice generate de luptele interne din cadrul PSD, a revenit la suprafață o idee mai veche și care, în fond, nu este decât o expresie a populismului : alegerile anticipate. Nu mai spun că, pentru a putea ajunge la situația în care Constituția României permite președintelui dizolvarea Parlamentului și implicit organizarea de alegeri anticipate , articolul 89 din legea fundamentală este foarte clar : „(1) După consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură. (2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. (3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Președintelui României și nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență.”.
În fond, spre a ajunge la alegeri anticipate, vrem ori nu să recunoaștem, singura cale ar reprezenta-o acutizarea crizei politice pe parcursul acestei veri și accelerarea acesteia prin chemarea românilor la urne undeva în cursul toamnei (posibil octombrie-noiembrie). În plan practic acest fapt ar avea câteva urmări extrem de evidente pentru România : blocajul administrativ generalizat pentru aproximativ o jumătate de an, bulversarea activității instituțiilor publice, încetinirea mișcării ascendente a economiei naționale, tensiuni sociale , decredibilizarea mediului investițional și chiar potențiale imixtiuni ale unor puteri străine care au interesul de a destabiliza România. Resetarea jocului parlamentar la doar un an de la alegeri și menținerea în societatea românească a unui climat de campanie electorală centrată pe o politică a antagonismelor și a lui ,,care pe care,, ar transforma anii 2017-2018 în ani pierduți pentru România și ar putea compromite evenimentul esențial al anului viitor, respectiv Centenarul Marii Uniri. În acest moment, în vederea încheierii acestei crize politice create exclusiv de PSD, în calitate de mediator, președintelui României îi rămân 3 variante : în cazul în care se conturează o nouă majoritate parlamentară având în frunte PNL și lăsând PSD în opoziție, să desemneze un prim ministru din partea acesteia, în cazul în care PSD reface majoritatea, lucru mai dificil de realizat după votul de miercuri, alături de ALDE și alte grupuri parlamentare prietene social-democraților, să desemneze un prim ministru din partea actualei puteri și a treia variantă ar fi deschiderea unor discuții cu toate forțele politice în vederea realizării unui guvern de uniune națională.
Dacă oamenii politici de la vârful partidelor parlamentare ar sta de vorbă mai mult cu cetățenii obișnuiți care lucrează la stat ori în privat, cu reprezentanții mediului de afaceri ori cu responsabilii din cadrul autorităților publice locale ar descoperi, poate cu surprindere, faptul că mai toți își doresc stabilitate și predictibilitate, iar nu haos fără de sfârșit. Nu poți chema non-stop la urne o țară doar pentru că se cultivă, din diverse direcții, în societatea noastră un mesaj nihilist anti-parlament și anti-politică, un mesaj care pune sub semnul întrebării însăși legitimitatea procesului de alegere care este fundamental în definirea a ceea ce înseamnă democrația. Ca ultim exemplu a ceea ce pot face alegerile anticipate nu pot să nu îmi aduc aminte de marea instabilitate politică cu impact uriaș care a durat chiar zeci de ani în Italia ori putem privi, foarte recent, adâncirea crizei politice din Marea Britanie ca urmare a alegerilor anticipate. Guvernul și majoritatea parlamentară de la Londra se așteptau ca alegerile înainte de termen să înlesnească un Brexit mai ușor și favorabil lor, când de fapt nu au făcut decât să încurce ițele politicii britanice și să complice și mai mult procesul de ieșire din Uniunea Europeană.
Așadar, alegerile anticipate sunt total inoportune și cred că este datoria oricărui lider politic din România să facă apel la responsabilitate iar nu la populism !
