Premium
Tehnocrați sau politici, majoritatea miniștrilor se înscriu în același cadru comunicațional. De cele mai multe ori, este vinovat cel care nu se mai află la conducere. Trebuie să recunoaștem că dezbaterea pe tematica fondurilor europene a căpătat conotații demne de personaje de filmele cu super-eroi. Din păcate, cei care îi invocă nu au nici pe departe puterile lor, iar acest lucru este probat tocmai de performanțele aproape nule în ceea ce privește absorbția fondurilor europene. În același timp, suntem convinși că nu Batman va face absorbție și nici nu va contribui la dezvoltarea acestei țări deoarece el este un personaj preocupat de lupta cu personajele negative. S-ar putea găsi o soluție salvatoare în lucrările lui Friedman sau Hayek deoarece au manifestat o preocupare pentru reducerea sărăciei, însă cel mai probabil nu au integrat specificitățile regulamentelor europene și nu au acreditat vreun sistem de management ce constituie parte integrantă a vreunui fond european.
Inacțiunile instituțiilor publice implicate în gestionarea fondurilor europene dar și acest circ din spațiul public denotă lipsa de viziune și multă incapacitate manifestată de responsabilii care trebuiau să facă ceva pentru creșterea ratei de absorbție și nu în ultimul rând pentru România. Oare cum se simt decidenții, tehnocrați sau nu, când România are în momentul de față cel puțin 1 miliard de euro în conturi, resurse financiare care pot fi utilizate pentru dezvoltarea țării, în timp de bătrânii și copiii nostri se sting în spitale, tinerii pleacă din țară dezamăgiți de lipsa de opțiuni și de opacitatea instituțiilor publice iar salariu minim a devenit o regulă unanim acceptată de către salariați?
Indiferent de vinovați, un lucru este cert: situația fondurilor europene este una critică. Lăsând la o parte numărul de vieți care puteau fi schimbate sau creșterea economică care ar fi putut fi generată de o absorbție eficace a fondurilor europene, acest show mediatic ascunde de fapt adevăratele riscuri cu care România se confruntă.
Termitele sau mizeriile din anumite programe operaționale constituie elemente care se regăsesc frecvent în comunicarea anumitor miniștri, însă în același cadru comunicațional, poate că ar fi util să menționăm și adevăratele riscuri și probleme care pot afecta accesul României la fondurile europene și nu în ultimul rând bunăstarea românilor.
De exemplu, riscul de dezangajare bugetară sau pierderea unei părți consistente din resursele financiare europene alocate României este unul foarte pertinent. România, foarte probabil, va pierde în anul 2018 cel puțin suma de 1.830.792 243,06 ron reprezentând 6% din alocările perioadei 2014-2020. Sumele previzionate de actualul Guvern a fi absorbite în anul 2016, pentru toate programele operaționale, sunt în valoare de 136.848.561,36 ron, această sumă reprezentând o pondere de sub 10% față de parametrii cadrului de performanță, conturându-se o situație în care România își asumă ratarea țintelor de performanță intermediare.
Am asistat pasivi la întreaga comunicare publică pe marginea programului Garanția pentru tineri pentru a constata, într-un final, că prefinanțarea aferentă acestui program a fost pierdută. Intr-adevăr România nu pierde sumele alocate ci numai lichiditățile aferente sumelor alocate, însă tinerii din România ar fi beneficiat în anul 2016 de aceste resurse, lucru imposibil în acest moment datorită lipsei proiectelor. Exemplele pot continua cu ITI Delta Dunării care, din cele 313 proiecte programate a fi realizate, s-a realizat un singur proiect până în acest moment. În condițiile în care avem același număr de module funcționale în platforma elctronică de gestionare a proiectelor din noiembrie 2015, cel mai probabil vom înapoia în 2017 și lichiditățile primite de România pentru anul 2014. În aceste condiții riscul returnării de lichidități datorită numărului mic de proiecte este unul valid.
Contractarea masivă care va avea loc în anul 2017 va pune presiune pe bugetul de stat și pe nevoile de lichidități pe care sistemul fondurilor europene structurale și de investiții le va resimți. Poate fi considerat un lucru periculos faptul că s-au lansat ghiduri în valoare de câteva miliarde de lei în anul 2016 deoarece efectele unei astfel de situații generează o nevoie de lichidități pe care statul nu o va putea acoperi. Experiența perioadei de programare 2007 – 2013, a învățat beneficiarii că o astfel de situație nu este neapărat un lucru pozitiv.
Digitalizarea birocrației este un concept care va genera dureri de cap consistente până în anul 2023. Deși perioada de programare 2014-2020 este structural diferită de cea din 2007-2013, România nu a inovat nimic în ceea ce privește administrarea fondurilor europene. Nu poate fi considerată inovare faptul că acum nu se mai depune fizic documentul conform cu originalul ci se depune on line. Aveam aceleași instituții de administrare, aceleași obișnuințe în a realiza ghidurile însă mult mai multe condiționalități. Riscul anulării anumitor licitații de proiecte datorită nerespectării principiului complementarității sau a recomandărilor specifice de țară îngrijorează majoritatea actorilor interesați de prim rang ai fondurilor europene.
Credibilitatea în relația cu Comisia Europeană oricum ne-am pierdut-o deoarece este greu de crezut că cineva poate susține că România este o țară corectă în ceea ce privește administrarea fondurilor europene în condițiile în care oficiali ai Guvernului susțin deschis ca nu ar trebui sa ne bazăm pe instituțiile statului și că frauda este o obișnuință în anumite programe operaționale. Criza imigranților sau Brexitul, deși nu ridică motive de îngrijorare în rândul oficialilor din Ministerul Fondurilor Europene, în opiniile majorității acestea reprezintă amenințări majore pentru viitorul politicii de coeziune.
Indiferent de situație, România nu trebuie să rateze oportunitatea oferită de fondurile europene deoarece acestea pot cataliza procesul de dezvoltare economică și socială, având în vedere că tocmai aceasta este rațiunea existenței lor. Reclădirea încrederii în sistemul fondurilor europene, acreditarea rapidă a sistemelor de management, accesul corect și nedescriminatoriu la fondurile europene, finalizarea modulelor de administrare electronică, un proces de lansare de ghiduri nepărtinitor care să integreze condiții imparțiale pentru beneficiarii de fonduri structurale reprezintă elemente care pot asigura o gestionare decentă a riscurilor pe care România le resimte brutal în acest moment.
Așteptăm în acest sens, noi, plătitorii de taxe, mai mult adevăr și mai puțină minciună, mai mult obiectivism și mai puțin subiectivism, mai puțin circ, mai puțină politică și nu în ultimul rând asteptăm soluții demne de un Guvern de tehnocrați consacrați în domeniul lor de activitate.
