Premium
Bernie Sanders s-a afirmat ca un candidat cu șanse în alegerile primare ale Partidului Democrat din SUA bazându-se (și) pe un sprijin entuziast din partea tinerilor. Aceștia se simt reprezentați de discursul mai radical al bătrânului Sanders și, încă, nu iau la bani mărunți sustenabilitatea măsurilor economice propuse. Dar nu totul este roz în tabăra lui Bernie.
După ce a fost, în esență, la egalitate cu Hillary Clinton în alegerile primare din Iowa și a câștigat detașat în New Hampshire, Bernie Sanders, senator de Vermont, membru recent al Partidului Democrat și auto-proclamat „socialist democratic” este noua senzație a politicii prezidențiale americane.
Succesul lui Donald Trump în tabăra republicană, chiar dacă nu a fost prevăzut, a putut fi explicat. În definitiv, Trump pare să fi folosit neașteptat de eficace atuuri tradiționale: bani și acces media. Sanders în schimb a avut un acces mai dificil la finanțare și a fost relativ ignorat de media, care o vedea pe Hillary Clinton ca unică favorită. În plus, ca o cireașă pe tort, a venit și cu idei care multora le par ca fiind excentrice, dacă nu cumva anti-americane.
Citiți și: Alegerile din Iowa, SUA: Cine le va câștiga și de ce contează
Deocamdată, succesul lui Sanders pare a se baza pe un electorat format din albi, independenți și tineri, în timp ce Hillary Clinton se bazează pe persoanele mai vârstnice, alegătorii tradiționali ai Partidului Democrat ("registered voters") și minorități (în special negri).
De ce votează americanii tineri un socialist bătrân?
Dacă în Europa a te defini ca „socialist” este banal, în SUA termenul a avut, și încă are, o conotație negativă prin asocierea cu URSS.
Deși Sanders poate fi comparat cu un social-democrat, poziția susținătorilor săi este mai complicată. Americanii, inclusiv cei tineri, nu susțin neapărat redistribuirea avuției sociale. Dar există un sentiment că marile corporații financiare care au jucat un rol în criza economică și cei extrem de bogați care au beneficiat de scutiri de taxe trebuie să contribuie mai mult. Sursa grafic: Fivethirtyeight.
Rămâne ca Hillary Clinton, în restul campaniei sale, să încerce să dovedească alegătorilor că mijloacele lui Sanders nu servesc scopurilor și că ea este candidatul cel mai realist.
Negri și minorități
Ne-am aștepta că un candidat care favorizează redistribuirea și care are o istorie personală de luptă pentru drepturile civile să fie simpatizat de minorități. Dar lucrurile nu stau deloc așa. Negrii și hispanicii, în special cei care îl simpatizează pe Barack Obama, se simt mai degrabă apropiați de Hillary Clinton. Victoriile lui Sanders în Iowa și New Hampshire se datorează în bună măsură faptului că aceste state sunt locuite mai ales de albi.
O explicație posibilă a acestei situații este că Bernie Sanders nu vorbește de minorități decât destul de rar.
„Ceea ce a făcut Sanders în mod sistematic de la începutul campaniei (...), chiar și atunci când circumstanțele nu erau ideale, a fost să susțină din nou și din nou în politici economice și educaționale care (...) să elimine sau să micșoreze inegalitatea economică, rezolvând astfel și „problemele reale” ale non-albilor din America. Acestea (politicile economice și educaționale), împreună cu un sfârșit al influenței electorale a „clasei miliardarilor” vor rezolva tot ce este de rezolvat, în viziunea lui Bernie”, spune Janell Ross, în Washington Post.
Nici nu este nevoie de prea multe motive specifice minorităților pentru a nu vota Sanders. Să nu uităm că Sanders a debutat ca o alternativă mai palidă la senatoarea Elisabeth Warren. Iar Warren însăși era văzută ca având zero șanse în fața lui Hillary Clinton. Într-un sens, abia de acum încolo Bernie Sanders se prezintă în față alegătorilor ca un candidat cu șanse reale.
Campania lui Sanders pare să fie conștientă de această problemă, după cum arată acest clip publicat relativ recent.
[embed]https://vimeo.com/153640576[/embed]
Ce urmează?
Pentru Bernie Sanders greul abia acum începe. Iowa și New Hampshire, statele în care au avut loc alegeri primare, au o serie de caracteristici care au jucat în favoarea sa. Ambele state au un proces electoral care favorizează întâlnirile cu cetățenii. Apoi, ambele state sunt dominate de albi. Pe măsură ce procesul va continua în stat după stat va conta din ce în ce mai mult mașina politică, finanțarea și sprijinul minorităților.
Sanders a dovedit că poate surprinde la primele două capitole. Alte lucruri, precum un sprijin mai robust din partea femeilor și al alegătorilor fideli („registeres voters”), ar putea fi rezolvate în timp.
Dar sprijinul minorităților pare să rămână esențial. Hillary Clinton domină în continuare sondajele naționale și o face tocmai din cauza acestui sprijin.
