Premium
Marele câștigător al înfruntării din PNL este Ludovic Orban. Dar ce va însemna „domnia” lui pentru partid?
Principalul atu este dimensiunea victoriei. Cu un scor de aproximativ 8:2, este clar că noul președinte are mandatul să facă pașii pe care îi consideră necesari pentru a re-aduce partidul pe val.
De asemenea, același scor sugerează că, după zvârcoliri lungi, noul PNL ar putea depăși împărțirea între vechii și noii liberali.
Apoi, Ludovic Orban este popular printre liberalii de rând, în condițiile în care unul din reproșurile aduse fostelor conduceri era acela că „baza” partidului nu este auzită.
În sfârșit, fără a fi o locomotivă a partidului, dl Orban are o prezență mai mult decât onorabila la televizor, fiind capabil să prezinte în mod articulat mesajul partidului.
*
Privind și la lucrurile mai negative, elefantul din încăpere este ca dl Orban are un proces pe rol. Moral vorbind, el este îndreptățit să spună că prima instanță i-a dat dreptate. Politic, procesul său rămâne un cui al lui Pepelea, o vulnerabilitate care va fi exploatată atât de USR cât și de PSD.
Apoi, există semne care sugerează că PNL și-ar putea restrânge acoperirea electorală. Între cei aleși în conducere, Robert Sighiartău, secretarul general este văzut ca un apropiat al Coaliției pentru Familie. La fel Ben-Oni Ardelean, vicepreședintele pentru drepturile cetățenești. În sfârșit, Gheorghe Falcă, coordonatorul Regiunii Vest. Este cel care a promovat pactul între liberali și Coaliția pentru Familie.
Pe scurt, deocamdată vedem o echipă mai mult conservatoare. În zilele și săptămânile următoare vom putea vedea dacă PNL mai dorește să se adreseze electoratului ... liberal.
Teoretic, PNL este partidul a trei populații diferite:
-
alegători rurali loiali primarului local (PNL și PSD sunt practic singurele două partide care au organizații mari în rural);
-
Alegători din urban, mai ales urbanul mare, reformiști și cosmopoliți – mulți dintre ei au migrat la USR dar, teoretic, partidul vrea să îi recupereze;
-
alegători din urbanul mare, mai ales din Ardeal, loiali primarului local.
Dintre aceste trei categorii, nu este deloc clar cine îi reprezintă pe liberalii cosmopoliți, altădată electoratul cel mai drag sufletului PNL și PSD. Există riscul ca PNL, ca și PSD, ca și USR să se înghesuie pe electoratul presupus creștin-tradiționalist. De ce spun „presupus”? - Pentru că, deși alegătorii creștini sunt greu de măsurat, știm despre ei că sunt destul de puțini.
Mai precis, religiozitatea se măsoară în toată lumea prin participarea la slujba de duminică (neparticiparea fiind un păcat capital). După această definiție (ușor diluată chiar), un studiu din 2017 al Pew Research Center arată că doar 21% dintre români sunt „duși la biserică”.
Să admitem că persoanele mai religioase sunt mai vârstnice și mai rurale și, astfel, mai tentate să meargă la vot. Să zicem că 25% din electoratul activ sunt creștini practicanți. Dacă aceste procente se împarte egal între PSD și PNL (o supoziție generoasă), PNL rămâne cu 12%. La aceștia se mai adaugă, cu siguranță, ce aduc primarii din urban și, poate niște conservatori mai păcătoși. În orice caz, nu suficient pentru un partid care vrea puterea.
Dar sunt creștinii dornici să modeleze statul după credințele lor? Aici un răspuns este dat de agenda publică. După cum am spus de mai multe ori, agenda cetățeanului este dominată de probleme legate de nivelul de trai, urmate la distanță de sănătate și (anti)corupție.
În pregătirea acestui articol am primit de la sociologul Claudiu Tufiș date neagregate dintr-un sondaj nepublicat care s-a desfășurat pe o perioadă mai lungă la începutul anului. Peste 1000 de respondenți au fost întrebați care sunt pricipalele lor probleme și nici unul nu a vorbit despre protecția familiei creștine sau a valorilor tradiționale. Conservatorismul românesc de la nivelul societății este unul care se protejează singur și nu cere mantaua statului.
(În mod amuzant, patru respondenți au spus ca, în opinia lor, tocmai religia este cea mai mare problemă)
*
În concluzie, Ludovic Orban poate conta pe un PNL care să îl sprijine în planurile sale. El trebuie, însă, să se ferească să să devină un obiect al luptei anti-corupție și, în același timp, să mențină un apel electoral suficient de larg ca să poate duce partidul la guvernare.
