Premium
Liberalii s-au aflat de la bun început într-o enigmă strategică vis-a-vis de candidatura pentru Primăria Capitalei. Bucureștiul venea după un val de proteste de amploare a unui segment de electorat sensibil, dificil și care respinge orice formă de politician tradițional, dar în același timp se vedea confruntându-se cu un PSD care pleca cu prima șansă, ținând cont de stabilitatea propriului bazin electoral. La toate acestea s-a adăugat Nicușor Dan, care a făcut practic imposibilă curtarea „generației #Colectiv” de către PNL.
Prin candidatura lui Cristian Bușoi, PNL a încercat să răspundă în parte cererii electoratului de a nu mai vedea politicieni și a aruncat în luptă o persoană cu notorietate minimă și cu potențial de a crea un profil digerabil pentru mai multe segmente de electorat. Problema candidatului de a se impune pe agendă și gafele care i-au adus notorietate negativă l-au transformat pe Cristian Bușoi într-un candidat fără perspectivă cu câteva luni înainte de alegeri.
Strategia s-a schimbat în privința celei de-a doua nominalizări și PNL a renunțat să încerce să mai răspundă cererei electoratului de a veni cu cineva din afara spectrului politic. Varianta Ludovic Orban păcătuia în privința caracteristicii de „om nou”, dar în comparație cu Cristian Bușoi avea două avantaje: calitățile personale îi dădeau posibilitatea de a fi pe agendă, de a fi în centrul atenției, iar profilul politic era cel care putea mobiliza cel mai bine, simultan, bazinele electorale ale fostelor partide acum parte din PNL, vechiul PNL și PDL. Orban a fost mereu un personaj perceput de dreapta, identificat cu PNL, plăcut de PDL, opozant al lui Traian Băsescu și cu o oarecare carismă care îi deschidea o portiță și către un electorat mai tânăr. Cu toate acestea, victoria lui Orban depindea de un vot util masiv, iar premisele pentru acest lucru erau din ce în ce mai sumbre pentru el și pentru liberali.
A venit însă anunțul surprinzător al DNA privind anchetarea candidatului PNL, iar liberalii au fost nevoiți încă o dată să-și schimbe candidatul și, implicit, strategia.
Candidatura lui Marian Munteanu pare, de departe, candidatura care stârnește cele mai mari controverse. Desfășurarea evenimentelor din ultimile luni au creat o așteptare în ceea ce privește desemnarea candidatului PNL, iar acest lucru, coroborat cu numele desemnat, au făcut din Marian Munteanu – candidat PNL pentru Primăria București principalul subiect de pe agendă. În comparație cu strategiile abordate prin candidaturile lui Bușoi și Orban, candidatura lui Marian Munteanu înseamnă pentru liberali întoarcerea la situația în care se încearcă un răspuns credibil către cererea electoratului de a vedea oameni din afara partidelor tradiționale. Totodată, se încearcă transformarea luptei electorale într-una mult mai emoțională decât s-ar fi prefigurat, una în care simbolistica personajului Marian Munteanu poate trasa axele în jurul cărora campania să se desfășoare. Nu în ultimul rând, controversele din mediul online de după desemnarea fostului lider al Pieței Universității din anii '90 drept candidat al PNL denotă faptul că liberalii au conștientizat faptul că nu se mai pot bate pe un segment de electorat care este deja pierdut. Pentru prima dată, oferta electorală pentru electoratul tânăr, care-și ia informațiile exclusiv din mediul online, care e interesat de o oarecare implicare civică, e extrem de generoasă. M10 și Ciucu, 200 pentru București și mai ales USB și Nicușor Dan, pentru prima dată un candidat cu șanse de câștig, fac acest segment de electorat blocat pentru orice formă politică tradițională. Teoria votului util împotriva PSD-ului nu mai are temei în contextul acestei oferte electorale stufoase. Cred că toate acestea au stat la baza candidaturii asumate de PNL.
Candidatura lui Marian Munteanu n-a avut darul doar de a stârni controversă, ci este o candidatură care dă peste cap niște bazine electorale bucureștene care păreau a fi echilibrate în privința alegerilor locale și cu mici șanse de a pierde sau câștiga procente semnificative. Mișcarea liberalilor are repercursiuni importante asupra a doi adversari:
- PSD are un contracandidat serios pentru o parte din bazinul său electoral. Lucru rar întâlnit, social-democrații se văd în situația de a se bate cu cineva pe un bazin electoral pe care îl considerau captiv și pentru care nu aveau ca obiectiv decât mobilizarea lui în alegeri. Nu este exclus ca această candidatură a lui Marian Munteanu din partea PNL să oblige PSD la ajustări strategice, poate chiar la schimbarea candidatului. Pe lângă mișcarea liberalilor, o serie de alte întâmplări fac scenariul din ce în ce mai pesimist pentru PSD: candidatura lui Piedone în sectorul 4, candidatura lui Vanghelie în sectorul 5, pierderea lui Onțanu la sectorul 2, posibila pierdere a lui Robert Negoiță la sectorul 3.
- Traian Băsescu își vede limitat orizontul în cazul unei candidaturi. După plecarea de la Cotroceni și reapariția în spațiul public politic, Traian Băsescu a părut să se reorienteze către un electorat care vibrează la teme puțin abordate de către alți competitori politici. Imigranți, moschee, poziția României vis-a-vis de partenerii străini, au fost toate tot atâtea oportunități pentru Băsescu de a se aduce spre un tip de electorat nereprezentat. Profilul lui Marian Munteanu îi slăbește spațiul de manevră lui Traian Băsescu pe acest bazin. În plus, ar avea de a face cu un prim contracandidat care ar avea calități oratorice asemănătoare, ne mai putând face astfel notă discordantă.
Nu în ultimul rând, candidatura lui Marian Munteanu din partea PNL lasă jocul deschis pentru orice tabără implicată în lupta de la București și resetează tot ce era înainte. PSD, Tăriceanu și Băsescu sunt obligați să-și adapteze strategia, iar Nicușor Dan să-și diversifice profilul. Cert este că ne așteaptă o competiție în care fragmentarea bazinelor electorale va face imposibilă anticiparea unui câștigător.
