Premium
Să nu subestimăm forța unei investigații jurnalistice de amploare de a schimba cursul evenimentelor. ”Dosarul Panama” are mai multe ținte. Pe de o parte sunt oameni de afaceri, sportivi sau foști sportivi, în general oameni cu averi imense la vedere, care au ales calea unor taxe mai mici într-un paradis fiscal. Cum și-au scos banii din țară, dacă au fost implicate fraude sau spălare de bani, asta rămâne ca Fiscul din țărilor lor să verifice. Dar e la fel de probabil ca în multe cazuri să fie o operațiune legală de mutare a miliardelor acolo unde taxele sunt ca în Rai.
De cealaltă parte sunt oamenii politici. Aici lucrurile sunt mai complicate. Pentru că politicienii au probleme să-și justifice averile uriașe, spre deosebire de marii magnați. Avem și intermediari care duc spre Putin, rude și apropiați ai unor înalți oficiali chinezi, conturi ascunse de dictatori din țări ale lumii a treia. Pe ei îi ating prea puțin aceste dezvăluiri. În țările lor presa e bine controlată, informațiile sunt cernite atent, așa încât publicul să nu se înhame la acțiuni de revoltă.
Nu același lucru se poate spune despre politicienii europeni, care nu lipsesc nici ei din această mare investigație. Un cap a căzut deja, cu oameni în stradă. E vorba de premierul islandez. Nici șeful executiv al Marii Britanii nu a fost ocolit de scandal, chiar dacă e vorba de tatăl său, descoperit în arhivele infame din Panama. Probabil că vor mai apărea și alte nume din înalta politică europeană.
Din România deocamdată nu avem decât numele unor oameni de afaceri cunoscuți. Publicul nu avea o îndoială că ei nu și-ar ține banii în băncile românești. Supriza în România, atât de obișnuită cu corupția, este că nu sunt nume mari de politicieni. Dar, cine știe, s-ar putea să apară și astea.
Deocamdată, ce se vede pe malurile Dâmboviței este că mai marii europeni, cei care au strâns șurubul atât de tare în ultimii ani în chestiunea corupției de la București, arată mai degrabă ca niște lupi moraliști. Criza morală a Occidentului, folosită intens și de propaganda rusă (nu și în cazul Panama, desigur, unde însuși Putin e cu musca pe căciulă), nu va înceta să schimbe percepțiile în România.
Să ne amintim. A fost scandalul Volkswagen, cu manipularea testelor de noxe. Așadar riguroșii nemți s-au dedat la asemenea trucuri pentru bani. A fost scandalul companiei ApaNova din București, unde manageri francezi pe mână cu politicieni autohtoni corupți măreau artificial costul apei bucureștenilor, pentru profituri mai mari. A fost și mai este încă toată tevatura cu criza refugiaților, unde oficialii europeni par că vor să impună politici noi de imigrație Estului sărac. A fost scandalul Barneverent, o instituție norvegiană suspectată de practici abuzive împotriva familiilor de imigranți. Colac peste pupăză mai sunt și dezvăluirile unor foști politicieni sau foști șefi de instituții (cum e ANAF) care acuză presiuni din partea unor ambasade occidentale în dosare de fraudă fiscală.
Toate acestea, plus scandalul Panama, nu fac decât să șubrezească încrederea românilor în buna-credință a occidentalilor care țin România în continuare în afara spațiului Schengen, pe motiv că nivelul corupției este prea ridicat, iar instituțiile de forță sunt abia la început de drum în curățarea flagelului. Euroscepticismul va crește inevitabil. O undă de ipocrizie devine tot mai vizibilă, cel puțin dacă ne raportăm la toate aceste cazuri mediatizate, de altfel, unele cu impact planetar.
Până acum vocea ambasadelor occidentale a fost atent ascultată de români, mai ales atunci când Parlamentul și partidele politice au blocat măsuri preventive sau chiar anchete asupra unor potentați cu imunitate. Din ce în ce mai mult, însă, aceste voci vor suna tot mai fals în urechile românilor. Asta desigur și cu complicitatea politicienilor de la București,care au interes direct în frânarea ofensivei justiției și nu vor ezita să arate cu degetul spre cei care, cum zic ei, ”vor să ne dea lecții de bună purtare”.
