Ce şansă au « Independenţii » la scrutinul din 25 mai 2014?

Unica şi sigura condiţie e să aibă o strategie profesionistă de campanie. Aproape zece au strâns deja cele 100.000 de semnături, necesare înscrierii pe listele electorale pentru alegerile din 25 mai. Potrivit legii electorale, aceştia devin europarlamentari dacă adună mai multe voturi decât aşa numitul coeficient electoral naţional. Cum se calculează? Simplu. Totalul voturilor valabil exprimate se împarte la numărul de mandate de parlamentari ce revin României. Adică 32. Deci un independent trebuie sa strângă cam 3,13%; asta înseamnă circa 157.000 la o participare de cinci milioane, şi 125.000 la una de patru milioane. Conform sondajelor cele mai optimiste vor fi prezenţi la urne cam 30%. În 2009, s-a prezentat la urne 27,67% dintre români. Biroul Electoral Central a înregistrat 4.840.032 de voturi valabil exprimate Au existat doi candidaţi independenţi, Elena Băsescu (după ce a demisionat din PD-L, iar ulterior a reintrat în PD-L), fiind puternic susţinută de filialele acestei formaţiuni şi Pavel Abraham, de unul singur. EBA a obţinut mai mult decât avea nevoie (204.280 de voturi, 4,22%), iar Pavel Abraham mult mai puţin (49.864, 1,03%). Cum de nu a reuşit cel din urmă? Simplu. Pentru că nu a reuşit să-şi mobilizeze nici cei 100.000 de semnatari. I-a lipsit un staf de campanie. S-a bazat doar pe structurile sale profesionale. Dezavantajul „independenţilor” este că nu au observatori la urne, acolo unde partidele obişnuiesc să mai ciupească la numărătoare, plus că nu au agenţi electorali care să sune goarna chemării la urne. Timpii de antenă pe timpul campaniei electorale se împart egal cu formaţiunile politice doar pe posturile de radio şi televiziune publice. Cele comerciale trebuie plătite. Pentru ca să-şi obţină notorietatea, un independent cheltuie pe aceste suporturi media mai mult decât un „listac” de partid, dacă vrea să conteze. Cam cât? În jur de 400.000-500.000 de euro. Dacă nu are aceşti bani, trebuie să-şi construiască o reţea puternică, în măsură să activeze şi să identifice semnatarul pentru candidatură cu pricina acestuia,într-un timp foarte scurt. Publicitatea pe net e mai ieftină, dar nu ar eficienţă, în condiţiile amatorismului în care se face promovarea politică la noi. Lipsesc cu desăvârşire mesajele creative, în stare să seducă o piaţă şi aşa sătulă de politicieni. Dacă urmăriţi pagina de facebook a lui Remus Cernea, veţi vedea că are peste 140.000 de susţinători. Marea surpriză e că nu va intra în Parlamentul European. De ce? Îi lipseşte cauza. Acum când proiectul Roşia Montană e dispărut de pe agenda media şi de pe agenda publicului e greu de mobilizat activiştii. Lipseşte cauza. Dacă nu o crează rămâne cum am stabilit. O „tânără speranţă.” Nici Nicuşor Dan nu a ajuns în Consiliul General al Primăriei Municipiului Bucureşti, deşi a adunat procente semnificative. Dacă un independent a reuşit să strângă cele 100.000 de semnături, el se poate culca pe o ureche. Scriptic îi mai trebuie vreo 45.000. Dar nu e aşa. Una e să semnezi pentru un candidat într-o cafenea sau la serviciu şi alta e determinarea de a merge la urne. Cum se face? Scrie la mine în carte... Manual de campanie electorală cu elemente de New Media

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!