Premium
Multa lume a fost surprinsa de numirea lui Ovidiu Marincea in functia de consilier al sefului SRI Eduard Hellvig, pe probleme de comunicare. Jurnalistul Sorin Rosca Stanescu considera insa ca in spatele acestei numiri se poate afla un plan secret al lui Hellvig.
Potrivit lui Stanescu acesta ar putea fi primul pas dintr-o serie lunga de angajari civile la SRI. El crede ca ar putea urma numirea unor sefi civili in fruntea mai multor directii din SRI ceea ce ar putea duce la o reforma a serviciului si la stoparea abuzurilor din partea acestuia. Jurnalistul nu exclude insa nici varianta ca numirea lui Marincea sa fie doar un 'moft' si nu semnalul unei reforme.
Iata explicatiile lui Sorin Rosca Stanescu:
Aducerea lui Ovidiu Marincea, de la Realitatea TV, în funcția de consilier al directorului Serviciului Român de Informații stârnește valuri mari. Și nu întâmplător. Sunt, cel puțin, două motive întemeiate. Primul este că Eduard Hellvig a apelat la un civil. Și nu la un om aparținând formal structurii de informații pe care o conduce. Al doilea motiv este mai subtil. Ce nevoie avea directorul SRI, care dispune de ditamai serviciu de comunicare publică, să-și ia un consilier? În definitiv, nu întreg Serviciul are misiunea de a-i sugera lui Hellvig cum anume trebuie îmbunătățită imaginea Serviciului?
Eu cred, și să-mi dea voie cititorii să fiu optimist, că, pentru prima dată, Eduard Hellvig a dat un semnal cum că intenționează să reformeze Serviciul Român de Informații. O structură mult lăudată. Chiar adulată. De către o serie întreagă de personalităţi publice, din țară și din străinătate. O structură care se bucură, cum-necum, și de o cotă bună de încredere, în mai toate cercetările de piață. De ce ar trebui, în aceste condiții, reformat SRI? Și de ce dacă trebuie reformat, începutul se face prin aducerea unor civili?
Este limpede că, dincolo de performanţele sale în ceea ce priveşte îndeplinirea fişei postului – fişa oficială - Serviciul Român de Informații s-a implicat, excedându-și atribuțiile extrem de mult, și în alte domenii. Cum ar fi justiția, care a devenit, oficial, câmp tactic al SRI, și presa. Sau activitatea parlamentară ori cea executivă. Unele dintre aceste operațiuni, care sunt, nu numai de supraveghere, ci și de infiltrare a unor agenți acoperiți, sunt interzise de lege. Altele, cum este, de pildă, racolarea de jurnaliști sau infiltrarea redacțiilor cu ofițeri acoperiți, sunt permise de legea română. Dar este limpede, pentru orice om cu mintea întreagă, faptul că obligarea judecătorilor, pe diverse căi, să-și ia angajamente scrise pentru păstrarea secretului de stat, referitor la unele informații din dosarele penale, faptul că aceste informații nu mai sunt publice și rămân necunoscute pentru cei acuzați și pentru apărătorii lor, făcând imposibilă orice demonstrație a nevinovăției, este un fapt de o gravitate excepţională și care nu are nimic de-a face cu democrația, ci mai degrabă cu politica unui stat totalitar. La fel stau lucrurile și atunci când opiniei publice i se aruncă praf în ochi, prin difuzarea de informații false ori distorsionate, prin intermediul unor pseudo-jurnaliști. Exemple sunt destul de numeroase și este limpede că, mai devreme sau mai târziu, ele vor exploda, nu numai în obrazul instituției, ci și în obrazul României.
În consecință, ceea ce, finalmente, trebuie schimbat în activitatea SRI este, nu numai stilul de comunicare, ci, mai ales, conținutul și natura acțiunilor operative ale serviciului. Cum se poate produce o atare schimbare?
Începând de undeva. Iar acest undeva ar putea fi - vom vedea dacă și este - semnalul dat prin aducerea lui Marincea în funcția, cel puțin pentru început, de consilier pentru comunicare al directorului SRI. Este, practic, prima mișcare pe tabla de șah, prin care un civil este introdus în sistem. Dacă lucrurile rămân în aceste stadiu, vom constata, în curând, că, de fapt, nu s-a întâmplat nimic. Dar Marincea, dacă reprezintă doar începutul, ar putea să preia, într-un timp rezonabil, conducerea Serviciului de Comunicare. El și nu un om din interior. Atunci se va fi făcut pasul doi.
Dacă acest semnal nu este o pură întâmplare, un simplu moft al lui Eduard Hellvig, atunci am putea asista, în curând, la schimbarea tuturor șefilor de direcții ale SRI, nu neapărat cu oameni din eșaloanele doi sau trei, ci chiar cu civili. Civili aduși în scopul de a asigura managementul diviziunilor. Așa cum se procedează și în alte țări. Așa cum s-a procedat și la noi în unele ocazii.
Și abia din acel moment, SRI ar trebui să își retragă, cât se poate de discret, acei agenți care sunt infiltrați unde nu trebuie. Și să înceteze să mai facă poliție politică. Și să înceteze să se mai substituie altor instituții. Și să-și consacre, în totalitate, eforturile fișei oficiale a postului.
Un semnal fenomenal pe care directorul SRI, Eduard Hellvig, l-ar putea oferi, în viitor, opiniei publice interne și externe, ar fi iniţierea unui proiect de act normativ care, la fel cum s-a întâmplat în Germania, să interzică, cu desăvârșire, sub sancțiunea legii, infiltrarea redacțiilor și racolarea jurnaliștilor, operațiune care s-a dovedit atât de nocivă și de scandaloasă în ultimii douăzeci şi cinci de ani.
