Premium
... această întrebare chinuie mai mulți comentatori ai vieții publice, unii cunoscuți, alții mai puțin. Răspunsul este că nu avem motive să credem că se întâmplă ceva.
Controverse reale și controverse imaginare
Dl Morar este acuzat că a votat cu majoritatea diverse decizii controversate ale CCR. Dar nu toate acestea sunt cu adevărat controversate. Unele au fost luate cu o largă majoritate, eventual chiar cu o majoritate de 8:1, opinia separată aparținându-i Liviei Stanciu. Poate că în aceste cazuri Livia Stanciu a avut dreptate și Daniel Morar s-a înșelat. Dar este clar că, atunci când un consens se trasează peste liniile politice conform cărora au fost aleși judecătorii, nu mai putem vorbi de subordonare la PSD sau altele asemenea. Nu poți să îl condamni pe dl Morar că nu este mereu de acord cu Livia Stanciu sau cu linia civico-justițiară.
Mai mult, indiferent că a decis bine sau rău, nu este neapărat corect să îl acuzăm pe dl Morar că a schimbat linia. Există într-adevăr o linie politică între partizanii anticorupție care vrea, în esență, pedepse câtt mai multe și cât mai mari pentru cât mai mulți politicieni. Dar dl Morar nu a jurat să respecte această linie, el este magistrat, nu politician sau protestatar. Deci poate că nu dl Morar se schimbă ci așteptările față de Justiție devin nejustificat de mari pe fondul slăbiciunii casei politice.
Probleme asemănătoare se pare că au existat în Curtea Supremă din SUA. Judecători „liberali” numiți de președinți democrați, deveniseră între timp „conservatori”. Dar analize ale deciziilor au arătat că acești judecători erau de fapt constanți în decizii. Pur și simplu societatea devenise mai liberală și opinii care fuseseră cândva îndrăznețe acuma erau conservatoare și, în ochii unora, depășite.
Pe scurt, dl Morar nu avea nici o obligație să împlinească așteptările nerezonabile ale unora din susținători. Dar cu așteptările rezonabile ce facem?....
Daniel Morar și compromisurile
Acest articol nu analizează deciziile dlui Morar. Pur și simplu constată că a apărut o ruptură între el și cei mai vehemenți anticorupți. Am arătat deja că unele din așteptările vehemenților sunt nerezonabile. Dar să zicem că unele sunt rezonabile. Au dreptul anticorupții să fie dezamăgiți? Nicidecum.
Pentru că dl Morar nu este deasupra compromisului.
Este suficient pentru a înțelege asta să privim ce a făcut dl Morar la DNA vs ce a făcut dna Kovesi. Dl Morar a acționat împotriva Monicăi Iacob Ridzi dar, în rest, a lăsat puterea în pace. Marile victorii ale anticorupției se realizau împotriva Opoziției: Adrian Năstase, Ioan Mureșan, Decebal Traian Remeș. Comisia Europeană și SUA au închis un ochi complice la faptul că puterea fura liniștită.
Fiind oameni de bine, presupun că mulți parteneri și-au liniștit conștiința și au refuzat să vadă și să rostească adevărul. De câte ori ați citit în vreun raport: „au fost arestați membri ai opoziției”. Niciodată, pentru că nu aceasta era narațiunea promovată.
Când comentam pe atunci mi s-a spus că e greu, că așa durează procesele, etc. După care a venit la conducerea DNA Laura Codruța Kovesi si brusc imposibilul a fost posibil (este drept, sub un cod penal parțial modificat). Profitând de diviziunea puterilor în domeniul Justiției, dna Kovesi a arestat și trimis în judecată și de colo și de dincolo, spulberând implicit alibi-ul dlui Morar.
De altfel, nu veți auzi niciodată pe dna Kovesi lăudând moștenirea de la dl Morar. Doar zic.
Nu scriu aceste rânduri ca o acuzație. Poate că Dl Morar a făcut compromisurile care trebuiau făcute și poate fără el nu putea să se facă ce s-a făcut sub dna Kovesi.
Dar știu atât: dl Morar nu și-a pierdut aripile de înger pentru că nu le-a avut niciodată.
