Premium
După rezultatele alegerilor parlamentare, PNL a încercat in extremis coagularea unei majorități de centru-dreapta. Tatonări cu ALDE, discuții cu USR și UDMR, toate acestea pentru a împiedica un guvern social-democrat. Totuși, cât de mult bine le-ar fi făcut liberalilor accederea la guvernare?
După pierderea președinției în 2014, demisia guvernului Ponta după protestele din 2015 și decăderea liderului UNPR, Gabriel Oprea, PSD părea lovit din toate părțile. Dar specific, protestele din Capitală soldate cu demisia guvernului Ponta au reprezentat un moment de cotitură.
La acea vreme, mulți trăiau cu sentimentul că o țară întreagă este împotriva social-democraților. Adevărul este că minoritatea revoltată luase fața majorității tăcute. Majoritate care nu se exprimă poate la fel de constant pe Facebook sau nu își face publice cu la fel de multă tărie afinitățile politice, dar care votează. Și votează constant.
În ochii acestei majorități, demisia guvernului Ponta a fost nedreaptă. Discursul premierului demisionar din acea vreme îi contura un profil de victimă și ca victimă a fost primit, în vreme ce despre tinerii frumoși și liberi a rămas percepția că au dat jos cu forța un guvern stabilit în mod democratic.
Majoritatea tăcută a dat prima sancțiune la alegerile locale. Sigur, victoria PSD s-a petrecut și din alte motive, peste care s-au adunat bâlbâielile oferite de adversarii politici, dar sentimentul că social-democrații au fost nedreptățiți a contat și el. Sentimentul a dăinuit și la alegerile parlamentare, când social-democrații au scos un scor nesperat de mare.
Acum, PSD trebuie să facă guvernul. Dacă jocurile din subteran ar reuși și guvernul ar fi unul de dreapta, sentimentul că PSD a fost nedreptățit s-ar naște din nou. PSD trebuie să guverneze și să implementeze măsurile promise în campanie. Greu de crezut că vor putea face acest lucru, dar PSD trebuie să aibă șansa să încerce. Dacă nu va fi capabil, va fi eșecul său și așa va fi amintit. Dar dacă nu vor guverna, majoritatea tăcută va trăi în continuare cu sentimentul că cei pe care i-au ales au fost nedreptățiți.
PNL trebuie să facă opoziție. Organizațiile se rodează în opoziție, potențialii lideri se pot remarca tot atunci. Cinic, dar în urma fuziunii cu PDL, liberalii suferă atât la capitolul forței organizațiilor cât și la cea a numărului și a calității liderilor, care trebuiau să reprezinte principalele lor atuuri.
PNL trebuie să-și aleagă conducătorii, să fie activi în opoziție și să demonstreze că promisiunile social-democraților au fost populiste. Dar, mai important, ei trebuie să arate că victimele acestui scrutin au fost alegătorii care au crezut în aceste promisiuni, nu cei care le-au fluturat în campanie și au fost aleși de majoritate pentru a le implementa, dar care ulterior nu au fost lăsați să demonstreze dacă își pot ține sau nu cuvântul.
