Premium
National:
Dupa cum era de asteptat, politicienii s-au umplut din nou de ridicol, dandu-si cu stangul in dreptul in incercarea asumata de „resetare” a Justitiei. Asa ca, in timp ce o buna parte din clasa politica continua sa viseze cu ochii deschisi la debarcarea cu orice pret a Laurei Codruta Kovesi, lucrurile au inceput in schimb sa se miste la Consiliul Superior al Magistraturii.
Astfel ca miza controlului exercitat asupra CSM, cu tot cu Inspectia sa judiciara este mai mare decat oricand, toata lumea din sistem fiind constienta de acest lucru. Iar daca gruparea judecatorilor, avand-o in frunte chiar pe presedinta CSM, Mariana Ghena pare sa detina un avans considerabil, zarurile nu au fost inca aruncate, pentru ca „gruparea procurorilor”, atata timp cat are membri precum influentul Codrut Olaru isi poate duce la bun sfarsit propria „foaie de parcurs” in CSM. For in care, sa nu uitam, sunt membri de drept si presedinta Curtii Supreme, Iulia Cristina Tarcea, ministrul Justitiei Tudorel Toader sau procurorul general Augustin Lazar.
Asa ca de-abia numirea tot amanata pana acum a celor doi reprezentanti ai societatii civile in cadrul CSM poate inclina definitiv balanta…
Leapsa pentru PSD
Dupa cum „National” dezvaluia in exclusivitate, desi PSD-ul este prins intr-un razboi pe viata si pe moarte cu sistemul pe frontul Justitiei, pierzand deja batalii importante pe mana „minunii din Caracal” Florin Iordache, social democratii sunt gata sa-si ia din nou leapsa.
Si asta pentru ca, in valtoarea evenimentelor, oamenii lui Liviu Dragnea nu s-au hotarat nici acum pe care reprezentanti ai societatii civile sa-i sprijine pentru numirea in CSM, preferand sa mearga tot pe mana unor „stranieri tehnocrati”. Asa ca este foarte posibil ca pesedistilor sa le fuga cat de curand cu totul pamantul de sub picioare, dupa ce disputa „surda” intre taberele procurorilor si judecatorilor ar putea fi transata de viitorii membri care sa reprezinte o societate civila tot mai ostila. Oricum, dincolo de dedesubturile politice, este clar ca nu este nimic sigur in privinta controlului asupra CSM, cel putin pana ce nu vor fi numiti si reprezentantii societatii civile…
Ziarul Financiar:
Nici acum nu este altfel: Olguţa Vasilescu, ministrul Muncii, a anunţat vineri, la un post de televiziune, că încep discuţiile cu sindicatele din ordine publică şi sănătate privind legea salarizării unitare, salariile de până la 4.000 lei urmând a fi dublate, iar cele care depăşesc acest prag vor fi majorate cu 45 %.
Imediat după ce au preluat puterea, PSD şi ALDE, partidele care formează noul guvern, au majorat salariile cu 20% în administraţia locală, au crescut salariul minim pe economie la 1.450 de lei (din mai 2012, de când au preluat puterea, salariul minim s-a dublat), au crescut punctul de pensie cu 9%, au majorat salariile artiştilor cu 50%, au dublat bursele studenţilor, au majorat salariile în sistemul medical şi de învăţământ (în toamna lui 2016). În joc sunt câteva miliarde de lei.
Toate intenţiile şi poziţionarea noului guvern arată dorinţa de întărire a administraţiei locale, ca forţă în zona lor de putere şi ca bani pe care îi vor lua de la Palatul Victoria.
Prin creşterile salariale operate deja la stat, plus intenţiile din legea salarizării unice, anunţate de ministrul Olguţa Vasilescu, PSD efectiv „naţionealizează” forţa de muncă.
Toată lumea deja doreşte şi va dori să lucreze la stat, pentru că salariile sunt mai mari decât în sectorul privat românesc.
La un salariu mediu de aproape 2.100 de lei în 2016, în sectorul bugetar salariul mediu era de 2.300 de lei, în companiile private româneşti de 1.300-1.500 de lei, dacă nu chiar mai jos, iar în companiile de stat, la fel ca în multinaţionale, de 2.500-2.600 de lei.
De ce ar vrea cineva să lucreze în sectorul privat românesc?
Ca să te angajezi la stat, în sectorul bugetar şi la companiile de stat, trebuie să plăteşti. În ultimii ani, acest fenomen se întâmplă şi în sectorul multinaţionalelor.
Ca retorică şi în programul de guvernare, PSD vrea să încurajeze ponderea sectorului privat românesc în economie, pentru ca România să nu mai depindă de multinaţionale, dar în realitate majorează salariile în sectorul bugetar şi în companiile de stat, drenând, astfel, forţa de muncă spre această zonă.
Efectiv, este o „naţionalizare” a forţei de muncă, pentru că în condiţiile lipsei acute de personal în România nu mai rămâne nimic disponibil pentru firmele private româneşti.
Mediafax:
Preşedintele Senatului Călin Popescu Tăriceanu a declarat, duminică, că o dezbatere în Parlament ar întări poziţia pe care preşedintele Klaus Iohannis o va avea în cadrul viitoarelor negocieri privind Brexit. Şeful Senatului a admis însă că preşedintele nu este obligat să se consulte cu Parlamentul.
”Există o decizie a Curţii Constituţionale care îi dă posibilitatea preşedintelui să se ducă la Bruxelles, el nu trebuie să ia neapărat aprobare de la Parlament, dar o dezbatere în Parlament nu ar face decât să îi întărească poziţia preşedintelui în cazul în care doreşte să apere interesele României”, a declarat Călin Popescu Tăriceanu, duminică, la B1 Tv.
Şeful Senatului a dat exemplu şi modul în care procedează alte state europene.
”În toate ţările europene, înainte de Consiliul European, mai ales când se iau decizii foarte importante, prim miniştrii sau preşedinţii se duc în parlamentele naţionale, unde se face o dezbatere foarte consistentă, se adoptă un punct de vedere şi întotdeauna acei prim miniştri care au în spate o astfel de poziţie exprimată de Parlament, au şi un cuvânt mai greu în negocierile pe care le fac, în sprijinirea propriilor poziţii, în susţinerea propriilor poziţii. Aşa ar fi necesar, mai ales că este o chestiune de interes naţional, nu este o problemă îngustă în care preşedintele poate să decidă cu unul singur”, a mai spus Tăriceanu.
RFI:
Patru ţări europene, Franţa, Germania, Spania şi Italia şi-au dat întîlnire la nivel înalt luni 6 martie la Versailles pentru a discuta despre relansarea proiectului european. Din surse diplomatice franceze se arată că acest mini-summit îşi propune să dea un nou elan politic Uniunii Europene înainte de summit-ul european de pe 25 martie de la Roma dedicat împlinirii a 60 de ani de la lansarea proiectului comunitar.
Ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, creşterea curentului populist şi eurosceptic, presiunea migratorie, atitudinea unor ţări din Europa centrală şi de răsărit care nu se mai recunosc în proiectul pluricultural al Bruxelles-ului, iată doar cîteva dintre motivaţiile acestui mini-summit de la Versailles. Criza economică declanşată în 2008, politica anti-europeană a lui Vladimir Putin şi tentaţia izolaţionistă a lui Donld Trump completează tabloul.
Mai multe scenarii au fost propuse de preşedintele Comisiei europene, Jean-Claude Juncker, pentru reconfigurarea proiectului european, iar Franţa şi Germania par să fi adoptat cel numit al "Europei cu mai multe viteze". Ideea nu este chiar nouă, şi la drept vorbind Europa "cercurilor concentrice" există deja, dacă ţinem cont de realitatea zonei euro şi a Spaţiuului Schengen.
Liderii care se reunesc la Versailles nu vor face nici o declaraţie specială, ca atît mai mult cu cît unele ţări europene s-au simţit excluse de la acest moment de reflecţie. Pentru Franţa şi Germania însă, care au o responsabilitate istorică faţă de construcţia europeană, era important să joace pe cartea iniţiativei. Nu toate ţările membre ale Uniunii Europene au acelaşi nivel al ambiţiilor, spun de fapt Parisul şi Berlinul.
Este normal deci ca ţările care doresc şi sunt capabile să joace jocul unei integrări mai profunde să poată avansa spre acest obiectiv cu o viteză mai mare decît altele. De notat totuşi că nici un fel de decizii importante nu vor putea fi luate la nivel european înainte de alegerile prezidenţiale din Franţa şi de cele legislative din Germania. 2017 rămîne deci un an la reflecţiei, poate 2018 să devină anul lansării Europei cu mai multe viteze.
