Premium
Cioloș a greșit din prima zi de mandat, când a fost nerealist și a pornit pe un discurs prin care a creat așteptări foarte mari de la populație. Din punct de vedere politic, se poate observa cu ochiul liber faptul că Premierul nu știe să jongleze cu realitățile. Pare ușor rupt dintr-un film. Se crede ”bunul samaritean” și poate chiar este în realitate. Nu poți să îl acuzi de rea credință, în schimb, poți spune că din punct de vedere politic este rupt de pragmatism și realism.
A plecat de la bun început, acoperind faptul că are un cabinet impus de partidele politice. Numirea de la Ministerul Sănătății, din acele zile, mai mult decât nefericită, a fost cea care a scos la iveală faptul că Cioloș încearcă să apere jocul politic cu prețul imaginii sale. A fost o eroare de început, pe care puteai să o pui tot pe seama bunei credințe.
Din păcată, acum, la câteva luni după instalarea Guvernului său, vedem că Premierul nu a învățat deloc jocul politic. Într-un interviu acordat ziarului Washington Post, Cioloș face două afirmații, care, în fond, se bat cap în cap.
„În primul rând, am obiectivul menţinerii stabilităţii politice, sociale şi economice. România are o rată ridicată a creşterii economice şi nu vreau să afectez această creştere prin instabilitate politică ori socială.”
„De asemenea, vreau cel puţin să iniţiez reforme în sectoare-cheie. Am început procesul de reformă în administraţia publică.”
Pentru Cioloș, pentru imaginea sa, a cabinetului său, era mult mai simplu să proiecteze imaginea unui Guvern care trebuie să asigure stabilitatea politică, economică, socială...și cam atât. Practic, un guvern de tranziție care să poată administra țara până la alegeri.
Știe și Cioloș că nu poate face reforme fără ajutorul Parlamentului și o spune chiar în interviu. Sunt legi care trebuie votate și pentru asta ai nevoie de o majoritate, iar guvernul Cioloș e singur, mai ales în această perioadă electorală.
De ce trebuie Cioloș să joace pe cartea reformistului? Nu este credibil, nu va reuși să ia măsuri cu adevărat reformatoare, pentru că nu va avea sprijin parlamentar.
S-a văzut, încă de la început, că PSD îi temperează elanul ori de câte ori vrea să vină cu o măsura de reformă. De asemenea, am văzut în acest mandat cum guvernul încearcă să apere bugetul țării de măsuri populiste venite de la partidele parmentare, dar acest lucru, bun, până la urmă nu este un act de reformă, ci un act de menținere a stabilității. Cioloș nu a știut să profite la început de așteptările străzii și să meargă la ”impuse” cu Parlamentul, iar acum este prea târziu. A încercat un joc plat, să nu supere pe nimeni. Un joc de supraviețuire politică și cam atât. Consecința: reformele nu au venit, încrederea cetățenilor a scăzut.
De aceea, nu putem să ne întrebăm de ce Cioloș , aproape de finalul mandatului,creează așteptări maximale, pe care știe sigur că nu va putea să le onoreze? Ipocrizie, naivitate politică, un pic din amândouă? Vom vedea, însă un lucru este cert: Cioloș greșește când vrea să pară ceea ce nu este.
