Premium
Capitalul de imagine deținut de Cioloș și echipa lui guvernamentală este din ce în ce mai râvnit de către forțele politice, în vederea utilizării acestuia în bătălia aferentă alegerilor generale. În acest sens, declarațiile de astăzi ale lui Vasile Dîncu, conform cărora Cioloș își va duce la bun sfârșit mandatul guvernamental din postura de independent, au rolul de a mai domoli puțin campania de achiziții din tabăra guvernului, pornită de anumite partide politice, în frunte cu PNL.
Vasile Dîncu ne mai anunță astăzi un lucru interesant și anume că există o înțelegere încă de la începutul formării Guvernului, potrivit căreia oricare dintre miniștri și-ar dori să candideze la parlamentare, va trebui în prealabil să renunțe la funcția din Executiv. Nu în ultimul rând, Dîncu mai face publică o înțelegere a tehnocraților și anume că Cioloș nu va da nicio directivă privind eventualele înscrieri în partide ale miniștrilor săi, deoarece „politica este o chestiune care ţine de propria conştiinţă.”
Acum haideți să vedem pentru cine și de ce a făcut Vasile Dîncu aceste declarații. Anunțul că Cioloș își va duce la bun sfârșit mandatul de premier din poziția de independent nu ar trebui să mai reprezinte o noutate pentru nimeni, astfel că readucerea în discuție a acestei realități este făcută cu dedicație pentru reprezentanții partidelor politice, care deja au pus numele lui Cioloș pe o adeziune și speră ca aceasta să fie și semnată.
Următoarea afirmație, anume că miniștrii care își doresc numele trecute pe listele de la parlamentare vor trebui mai întâi să renunțe la funcțiile din Executiv are rolul de a testa piața. Nu este exclus ca anumiți membri ai guvernului să părăsească Executivul în perioada următoare și să se implice în campania pentru parlamentare. Acest lucru i-ar da posibilitatea lui Cioloș să susțină indirect un anumit partid, dar în același timp să rămână și independent la nivel oficial.
Ultima afirmație a lui Dîncu este poate și cea mai interesantă. Acesta spune că Cioloș, după expirarea mandatului, nu le va dicta miniștrilor săi în ce partid să se înscrie, ci fiecare în parte va lua această decizie după propriile considerente. O afirmație total opusă față de cea a lui Cristian Ghinea, care ne anunțase că potențialele cariere politice ale miniștrilor depind de decizia lui Cioloș. Două declarații contradictorii, apărute într-o perioadă atât de scurtă de timp, ne pot face să credem că unul dintre cei doi miniștri nu spune adevărul. Doar că realitatea este alta și anume că ne aflăm în fața unei repoziționări în negocieri a lui Dacian Cioloș.
Plecând de la premisa că premierul are în minte un viitor politic pentru el și echipa lui, afirmația lui Ghinea a putut fi tradusă printr-un semnal al prim-ministrului pentru partidele politice, anume că degeaba se negociază cu fiecare ministru în parte, deoarece decizia finală îi aparține lui.
Repoziționarea de astăzi a lui Dacian Cioloș, prin declarația vicepremierului, poate fi interpretată ca o schimbare în strategia de negociere. Dacă Cioloș poartă aceste negocieri cu reprezentanți ai partidelor politice, atunci acesta și-a dat seama că poate obține mult mai multe avantaje dacă impresia generală este aceea că fiecare ministru își va decide singur viitorul politic. Negociind de la început ca și cum miniștrii săi l-ar asculta orbește, Cioloș s-a putut trezi limitat în negocieri. În schimb, prin declarația de astăzi a lui Dîncu, s-a transmis mesajul că fiecare ministru are o poziție și niște așteptări de sine stătătoare, astfel că nu este de ajuns să-l mulțumești pe Cioloș dacă îi vrei și echipa înregimentată, ci trebuie să-i mulțumești pe fiecare în parte.
Astfel, în perioada următoare ne putem aștepta ca unii dintre miniștri să-și depună mandatele și să-i vedem în prima linie pe frontul aferent alegerilor parlamentare. Prin această mișcare, premierul punctează de două ori. Rămâne oficial independent până la terminarea mandatului, dar în același timp poate transmite către un partid o parte din capitalul de imagine al guvernului, pregătindu-și astfel terenul politic pentru momentele de după terminarea mandatului guvernamental.
