Premium
Numai este o noutate că România este codașa Europei la finanțarea unor domenii considerate prioritare. Din această listă a domeniilor subfinanțate nu lipsește cercetarea. Și când vorbim de cercetare-dezvoltare-inovare nu ne referim doar la o preocupare a savanților, ci la un sector căruia majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene îi alocă importanța cuvenită pentru că fără acest instrument nu s-ar realiza progres economic, social și cultural. De asemenea, cercetarea reprezintă pentru fiecare țară principala sursă de prestigiu, acestea investind sume uriașe de bani în scopul creșterii nivelului de educație, pregătire profesională sau pentru transferul de tehnologie către mediul economic.
În România, domeniul cercetării științifice a ajuns într-o criză acută, în special din cauza scăderii drastice a fondurilor bugetare necesare fie cofinanțării proiectelor europene, fie administrării activității curente. Și cum lipsa banilor nu ar fi de ajuns, ceea ce se întâmplă în prezent în cercetarea românească a ajuns să atingă absurdul. Guvernul întârzie de peste un an și jumătate să organizeze competițiile pentru granturile de cercetare, fapt care a condus la blocarea fondurilor, iar motivarea este puerilă: nu se găsesc evaluatori pentru proiecte care să nu se afle în conflict de interese. Potrivit reprezentanților Ministerului Educației și Cercetării Științifice ar fi necesari aproximativ 9000 de evaluatori. Și asta după ce, în urmă cu doi ani, MECS a renunțat la evaluarea proiectelor de către experți străini, anunțând că acestea vor fi evaluate de expeți români independenți. Așa se face că zeci de proiecte, după ce au fost câștigate, nu pot fi finalizate și vor rămâne fără finanțare.
Și cum să nu înregistreze România o performanță redusă în cercetare raportată la sistemele similare din celelalte țări ale Uniunii Europene? Cum să fim competitivi pe plan internațional și cum să îmbunătățim rezultatele universităților și institutelor românești? Cum să oprim fenomenul exodului de creiere? În cursul anului trecut, Comisia Europeană a avertizat autoritățile de la București că trebuie să investească și să facă reforme în cercetare-dezvoltare-inovare pentru a ajunge la nivelul altor state din UE și să adapteze domeniile de cercetare la economia reală. Avertismentul a venit după ce, în anul 2013, reprezentanții Ministerului Educației, în înțelepciunea lor, au decis să taie între 40% și 55% din granturile de cercetare câștigate în 2012, motivând că ”rata de succes a fost neobișnuit de mare”.
Este necesară numirea unor profesioniști în posturile cheie din cercetare, dar și creșterea finanțării până la cel puțin 1% , așa cum, de altfel, prevede legislația actuală, prevedere pe care Guvernul se încăpățânează să tot o proroge.
În calitate de membru al Comisiei pentru învățământ, tineret și sport din Camera Deputaților am susținut, prin amendamente la proiectul Bugetului de stat, creșterea finanțării cercetării, insă au fost respinse fără a se ține cont de efecte. Consider necesară chemarea domnului ministru Sorin Cîmpeanu în fața comisiei pentru a răspunde întrebărilor legate de situația creată în acest sector fundamental pentru viitorul României, iar, în acest sens, voi adresa o cerere în cadrul lucrarilor comisiei, în speranța că acesta se va pleca cu mai multă atenție asupra problematicii.
Speranța moare ultima!
