Premium
E greu să te lupți cu mafia politică și funcționărească atâta timp cât are de partea sa masele populare și atâta timp cât statul, ca reprezentant al poporului, este considerat deținătorul de drept a tot ce mișcă în țara asta. Statul, prin enorma sa bunăvoință, le mai lasă și indivizilor câte ceva, dar o face cu titlu de împrumut. Banii, munca, ideile, proprietățile, tot ce înseamnă valoare, aparțin de drept statului (sau ”poporului”, cum zic înfierbântații la teve) și cetățenii trebuie să fie recunoscători că li se lasă și lor niște firimituri din munca și ideile lor.
Cetățenii sunt tolerați. Nu e casa ta, e a statului care, dacă vrea, ți-o ia și mâine. Nu e terenul tău, nu e mașina ta, nu e salariul tău, nu e afacerea ta, nu e munca ta. Toate îți sunt lăsate de stat. Dacă statul îți ia doar 70-80%, prin impozite, taxe, accize, contribuții, TVA, o face din generozitate și ar trebui să-i fii recunoscător. Ar trebui să fim fericiți că statul ne tolerează. Adevărații deținători a tuturor valorilor mobiliare și imobiliare, a tot ce mișcă sau stă pe loc în țara asta, sunt politicienii și funcționarii, în numele poporului. Când românul plătește impozite și taxe nu face decât să dea înapoi politicienilor și funcționarilor ce le aparține de drept și să ia și el ceva, restul. ”Ai muncit de 4000 de lei luna asta. Banii ăștia sunt ai noștri. Dar, fiindcă ni s-a făcut milă de tine, o să-ți lăsăm și ție ceva după ce scădem impozitele, contribuțiile, taxele, accizele, inflația și altele asemenea. O să-ți rămână probabil sub 1000 de lei dar ai grijă, că tot ni se pare că ești un hoț care ascunde bani și nu vrea să ne dea nouă totul. De ce n-ai murit încă? Să nu ne spui că vânezi sau sapi după rădăcini! Ascunzi din banii care ni se cuvin nouă și o duci destul de bine. De ce nu mori de foame?” De unde au oamenii bani?
Mai ține minte cineva afacerea Bancorex, de acum peste douăzeci de ani? De ce credeți că românii nu au explodat de indignare atunci? De ce credeți că n-au explodat de indignare la fiecare mare afacere de corupție și furt de miliarde? Fiindcă avem mentalitate de sclavi tolerați. Românii nu reacționează fiindcă ei nu consideră că au ceva, că le aparține ceva. Totul aparține statului și poporului. ”Și ce dacă ăștia fură miliarde? Sunt oricum banii lor, se fură între ei. Important e să ne dea și nouă ceva.” Aceasta este doctrina economică a românilor.
Dar haideți să ne reamintim de Bancorex. Politicieni, funcționari, polițiști, militari, ofițeri din servicii și clienți politici au făcut credite la Bancorex cu dobândă preferențială, și-au luat case, și-au făcut vile, mașini, afaceri și nu au mai dat nici banii înapoi deloc, nici măcar cu dobândă preferențială. 2-3 miliarde de dolari din banii depunătorilor s-au dus din buzunarele lor în buzunarele politicienilor, funcționarilor și ofițerimii. Banii au fost plătiți apoi de contribuabili (mulți dintre ei depunători). Astfel, românii și-ai plătit singuri pagubele, dintr-un buzunar în altul în timp ce politicienii, funcționarii și ofițerimea au rămas cu vilele, casele, mașinile și afacerile.
Credeți că s-au învățat minte românii? Au mai trecut cinci legislaturi de atunci și cei care au pe mână banii contribuabililor, politicienii și funcționarii, cu tot cu ofițerimea din poliție, armată și servicii, au continuat să fure cu miliardele, de cele mai multe ori în aplauzele și sub privirea admirativă a celor furați: ”Lasă, maică, fură da’ ne dă și nouă. Și ține la oameni, și le zice bine, și zâmbește frumos și face poante și e din popor.”
De zeci de ani asistăm la ceea ce s-ar putea numi Războiul statului împotriva românilor.
Abia atunci când cetățenii români, antreprenori sau liber profesioniști, salariați sau cu profesii liberale, manageri de multinaționale sau patroni de mici afaceri de familie, angajați sau angajatori, vor porni de la premisa că ei sunt cei care tolerează statul și politicienii și, din solidaritate și generozitate, cedează o parte din ceea ce le aparține lor, făcut din munca și ideile lor sau moștenit de la părinții lor, când vor porni de la premisa că proprietatea este sacră, abia atunci vom putea vorbi în România de libertate, de capitalism, piață liberă și un regim politic cu adevărat liberal.
