Cronica războiului pierdut de Dragnea în faţa democraţiei

de Răzvan Zamfir, jurnalist

În septembrie 2015, Liviu Dragnea a organizat un atentat împotriva libertăţii. Printr-un act normativ al cărui unic iniţiator este, domnul Dragnea a încercat suspendarea democraţiei, aşa cum, tot abuziv, în 2014, a suspendat legea care interzicea traseismul în administraţia publică locală. Pentru un jurnalist, legea „anti-defăimare” iniţiată de Liviu Dragnea în 2015 – în forma originală – puţea a cenzură. Sau, în cel mai fericit caz, a faliment.

Ascuns în spatele paravanului toleranţei, liderul pesediştilor a inventat o lege care interzicea orice dezvăluire de presă care ar fi afectat imaginea politicienilor. Pentru că, în forma sa iniţială, proiectul lui Liviu Dragnea, de evidentă  inspiraţie nord-coreeană, punea apartenenţă politică, de partid, pe picior de egalitate cu etnia sau convingerile religioase. Pentru Liviu Dragnea, a spune ca pesediştii nu ar trebui să ajungă la putere – pentru că şi-au ales în unanimitate un preşedinte condamnat în primă instanţă, de exemplu – e o formă de intoleranţă echivalentă cu antisemitismul.

Senatul României, care şi-a asumat astfel statutul de dormitor din Parlamentul nostru bicameral, i-a validat propunerea domnului Dragnea. Forul prezidat de Tăriceanu, care a adoptat în procedură de urgenţă legea Dragnea, n-a înţeles că între rasă şi apartenţă politică există oareşce deosebiri... Şi că a critica politica unui partid nu e totuna cu a propaga mesaje de ură împotriva unei etnii.

Unii jurnaliştii au reacţionat. O parte a societăţii civile a protestat. Liberalii de la Cameră s-au activat. După votul (suspect de) rapid de la Senat, Legea Dragnea părea sortită unui sertat uitat de la Caera deputaţilor. În ianuarie 2016, sursele politice parlamentare confirmau că legea e îngropată. Majoritate pentru respingerea ei nu exista, dar o înțelegere între pesediști și peneliști ar fi putut bloca legea undeva în circuitul parlamentar. Parea credibil, părea soluția lui Dragnea de a-și salva bruma de simpatie pe care cineva, nu știu cine, i-ar fi putut-o purta vreodată.

Februarie ne-a reamintit însă că morții nu citesc presa în Teleorman. Motiv pentru care Liviu Dragnea nu trebuie să mimeze respectul pentru democrație sau libertate. Legea cenzurii s-a întors, prin efortul comun al comisiilor juridice și pentru drepturile omului. Cu ajutorul lui Ciprian Nica (PSD) și a lui Nicolae Paun/Nicky Scorpion (Partida Rromilor), Dragnea a obținut avizul favorabil de la comisiile de specialitate. Sigur, legea suferise deja modificări. În forma nouă, pe care Dragnea o considera suficient de spoită cu democrație, apartenența politică nu mai exista în text.

Însă, așa cum spunea cu nedisimulat regret deputatul Steluța Cătăniciu (ALDE) într-o emisiune de-a mea,  ”PSD nu oferă nimic gratis”. Liviu Dragnea, cu atât mai puțin. În timp ce a încercat să ne încălzească, eliminând apartenența politică din lege, Dragnea a crescut amenzile și a păstrat criteriul averii ca factor de discriminare. Deci, deși puteai critica un politician (teoretic), riscai mult criticând un politician bogat. Adevărații corupți, ne-nvață domnul Dragnea, sunt oameni săraci...

Duminică, pe 14 februarie, Legea Dragnea era ca și publicată în Monitorul oficial. Unii jurnaliști anunțau sfârșitul liberatății de exprimare, liberalii ne promiteau sesizări la Curtea Constituțională, iar naivii sperau la un moment de luciditate din partea Avocatului Poporului. Cu toții, însă, erau conștienți că adoptarea legii Dragnea e doar o chestiune de timp.

Dar luni au venit americanii.

Nu așa cum îi aștepta bunicul meu, încă din `47, nu așa cum sperau partizanii să intervină împotriva ocupantului sovietic, nu așa cum ni-i imaginam parașutându-se oricând și oriunde, în România, până în 1989.

Dupa aproape 70 de ani, americanii au venit printr-un comunicat de presă împotriva legii Dragnea. Fără arme, fără trupe, doar cu un text de jumătate de pagină.

Iar în fața acestui text scurt, ”tancul sovietic” – parcă așa-i numea pe pesediști acelaşi deputat Cătăniciu săptămânile trecute, nu? – a capitulat. Liviu Dragnea a renunțat la amenzi, la amenințări, la lacătul pregătit pentru gura criticilor.

Din legea cenzurii a mai rămas, după o şedintă-fulger a Comisiei juridice, doar ideea că unele instituţii publice vor putea să-i inveţe pe angajaţi că intoleranţa nu e bună; şi să nu fie oameni răi.

---

Citeşte-l pe Răzvan Zamfir şi pe www.razvanzamfir.ro