CSM vrea urgentarea crearii Agentiei pentru recuperarea prejudiciilor. Parlamentul sesizat

Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât, joi, transmiterea unei solicitări publice către Parlamentul României cu privire la necesitatea urgentării procedurii pentru adoptarea legii privind Agenţia pentru recuperarea prejudiciilor constatate prin hotărâri judecătoreşti.

Solicitarea vine în urma adoptării, cu observaţii, a unui raport al Inspecţiei Judiciare privind respectarea dispoziţiilor legale referitoare la modalitatea de instrumentare a cauzelor, precum şi din perspectiva practicii judiciare a instanţelor judecătoreşti sub aspectul măsurilor dispuse pentru recuperarea prejudiciilor, în dosarele penale având ca obiect infracţiuni de spălare de bani, evaziune fiscală, contrabandă şi infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, potrivit unui comunicat al CSM.

"Verificările au vizat identificarea cauzelor având ca obiect categoriile de infracţiuni menţionate, analiza modalităţii de derulare a procedurilor, prin raportare la durata afectată soluţionării cauzelor şi la motivele obiective şi subiective care au determinat prelungirea în timp a procedurilor, măsurile luate pentru asigurarea recuperării prejudiciilor, respectiv prezentarea datelor referitoare la valoarea prejudiciilor în respectivele cauze penale. Scopul verificărilor a fost acela de a identifica, pe de o parte, metodele şi practicile pozitive, dar şi vulnerabilităţile şi factorii de risc, în limitele competenţelor instanţelor judecătoreşti, pentru a oferi suport şi informaţie unei viziuni ce urmăreşte aplicarea corectă a legii şi respectarea valorilor constituţionale", se precizează în comunicat.

Pentru înlăturarea deficienţelor şi reducerea riscurilor în cazul vulnerabilităţilor constatate, Secţia pentru judecători a CSM a dispus luarea măsurilor administrative care se impun de către preşedinţii de instanţe, precum şi la intensificarea activităţii de învăţământ profesional tematic în materia executării civile şi penale, atât la nivel descentralizat, cât şi prin Institutul Naţional al Magistraturii.

Peste 2.000 de dosare de criminalitate economico-financiară, cu un prejudiciu total care se ridică la câteva miliarde de lei, se află pe rolul instanţelor din România, potrivit raportului IJ.

Controlul privind respectarea dispoziţiilor legale referitoare la modalitatea de instrumentare a cauzelor, precum şi din perspectiva practicii judiciare a instanţelor judecătoreşti sub aspectul măsurilor dispuse pentru recuperarea prejudiciilor în dosarele penale având ca obiect anumite categorii de infracţiuni, a fost demarat în august 2014, fiind realizat distinct pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pentru curţile de apel. Conform raportului, au făcut obiectul verificărilor dosarele de spălare de bani, evaziune fiscală şi contrabandă, precum şi cele privind infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Verificările efectuate la nivelul ÎCCJ au arătat că pe rolul instanţei supreme se află un număr total de 61 de dosare având ca obiect infracţiuni din categoria celor care au făcut obiectul controlului, aflate în diferite faze procesuale.

"Defalcat pe faze procesuale, s-a comunicat existenţa a şase dosare de fond, 18 cauze în apel, 35 de dosare de recurs şi două cauze în recurs în casaţie, perioada de referinţă fiind 01.01.2013 - 01.04.2015. Sub aspectul prejudiciilor înregistrate în respectivele cauzele, acestea se situează între limita minimă de aproximativ 7.000 de lei şi limita maximă de peste 300.000.000 de euro", se precizează în raportul IJ.

În cele şase dosare de fond, prejudiciul total stabilit în faza de urmărire penală este de 13.721.948 de lei şi de 303.888.615 euro. În cazul dosarelor de recurs şi recurs în casaţie, valoarea totală a despăgubirilor civile, stabilite în mod definitiv, este de 100.500 de euro şi 52.927.756 de lei.

"În ceea ce priveşte aspectele legate de stadiul punerii în executare a dispoziţiilor din hotărârile penale cu referire la despăgubiri, confiscare şi măsuri asiguratorii, este de reţinut faptul că aceste obligaţii nu incumbă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât nu este instanţă de executare", se arată în raport.

Verificările au mai evidenţiat faptul că instanţa supremă a soluţionat cauzele care constituie obiectul controlului cu respectarea normelor procedurale şi în termene rezonabile, prin raportare la volumul de activitate al Secţiei penale. Astfel, sub aspectul duratei procedurilor judiciare, cauzele aflate pe fond au durate cuprinse între două şi 10 luni, dosarele de apel sunt înregistrate de cel mult câteva luni, fiind soluţionate cu operativitate, iar soluţionarea dosarelor în recurs şi în recurs în casaţie s-a realizat în cel mult un an.

Potrivit raportului, durata de timp afectată procedurilor în cauzele de competenţa ÎCCJ "se caracterizează prin celeritate, promptitudine şi eficienţă, dispunându-se măsurile necesare unei bune şi reale administrări a actului de justiţie".

În ceea ce priveşte curţile de apel şi instanţele arondate, la nivelul lunii aprilie a acestui an se aflau pe rol 2.152 de dosare având ca obiect infracţiunile de spălare de bani, evaziune fiscală şi contrabandă, precum şi cele privind infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. Dintre acestea, 1.410 dosare au o vechime în sistemul judiciar mai mică de un an, 673 cauze între un an şi trei ani, 60 între trei şi cinci ani, iar opt dosare sunt mai vechi de 10 ani.

Faptul că 65% din numărul total de dosare se încadrează într-o durată a procedurilor judiciare mai mică de un an este apreciat ca o dovadă a unei bune administrări a actului de justiţie, având în vedere că este vorba despre cauze complexe, atât din punct de vedere al numărului de fapte ori de persoane trimise în judecată, cât şi din punct de vedere al probatoriului complex ce trebuie administrat.

"De aceea, un număr de 673 de dosare care au o durată a procedurii judiciare cuprinsă între un an şi trei ani este apreciat ca fiind rezonabil şi respectând, în ansamblu, criteriul de celeritate al soluţionării, dosarele cu această durată a procedurii judiciare reprezentând 31% din numărul total al cauzelor aflate pe rol", se arată în raport.

În cazul dosarelor cu o vechime mai mare de trei ani, s-a apreciat, în urma verificărilor, că întârzierile se datorează în principal unor cauze obiective.

Printre motivele obiective care au dus la amânarea judecării cauzelor, IJ a identificat complexitatea dosarelor, parcurgerea mai multor stadii procesuale ca urmare a casării hotărârilor cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă ori la instanţa de apel, soluţionarea unor cereri de strămutare, prelungirea duratei procedurilor ca urmare a comportamentului părţilor sau declinările succesive de competenţă.

Au fost însă identificate şi o serie de cauze subiective, precum depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege pentru amânarea pronunţării, redactarea cu întârziere a hotărârilor, amânarea repetată a pronunţării sau lipsa de fermitate a instanţelor în raport cu părţile care lipsesc nejustificat de la termenele de judecată.

Din verificări a mai reieşit că, între 1 ianuarie 2013 şi 1 aprilie 2015, au fost soluţionate 2.813 dosare ce aveau ca obiect infracţiuni economico-financiare care au făcut obiectul controlului.

În ceea ce priveşte prejudiciile stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri definitive pronunţate în intervalul 1 ianuarie 2013 - 1 aprilie 2015, acestea se ridică la peste 1,3 miliarde de lei, 80.379.207 de euro şi 149.265.191 de dolari, la care se adaugă sume mai mici în alte valute.

Raportul întocmit de IJ a analizat şi măsurile dispuse de instanţele de judecată pentru asigurarea recuperării prejudiciilor din dosarele aflate pe rol.

"S-a constatat incidenţa redusă a situaţiilor în care în timpul judecăţii s-a pus în dezbatere şi s-a dispus luarea unor măsuri asigurătorii, în majoritatea situaţiilor prin hotărârea de condamnare fiind menţinute măsurile asiguratorii dispuse de parchet în cursul urmăririi penale. În cazuri izolate, au fost luate măsuri de indisponibilizare a bunurilor de către instituţiile financiare locale, urmare a dispoziţiilor instanţelor de judecată. În situaţia în care s-a constatat absenţa unor măsuri asigurătorii în cursul urmăririi penale, dar şi neadoptarea unor astfel de măsuri în cursul judecăţii, din relaţiile comunicate de instanţe se reţine că, de regulă, motivul invocat a fost acela al inexistenţei unor bunuri în proprietatea inculpaţilor, fapt constatat în cursul urmăririi", se menţionează în documentul citat.

Referitor la practicile neunitare în materia analizată, verificările efectuate au arătat existenţa mai multor situaţii de interpretare diferită a textelor de lege referitoare la măsurile asigurătorii şi recuperarea prejudiciilor.

Pornind de la constatările efectuate şi concluziile rezultate în urma verificărilor, IJ propune înaintarea actului de control Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii pentru a dispune asupra raportului, precum şi comunicarea raportului curţilor de apel şi ÎCCJ, pentru a dispune asupra propunerilor şi măsurilor ce se impun pentru înlăturarea deficienţelor şi reducerea riscurilor în cazul vulnerabilităţilor constatate.

Se propune, totodată, dezbaterea în cadrul şedinţelor de pregătire profesională şi întâlnirilor lunare ale judecătorilor a situaţiilor care au generat interpretarea şi aplicarea neunitară a legii, în vederea stabilirii unor proceduri de lucru unitare în materia măsurilor asigurătorii.

O altă propunere se referă la transmiterea raportului către Institutul Naţional al Magistraturii, "pentru a se aprecia cu privire la oportunitatea includerii în tematica referitoare la practicile neunitare ale instanţelor judecătoreşti a aspectelor rezultate din verificările efectuate". AGERPRES