Digi24:
Dacian Cioloș a intrat astăzi în politică, afirmă jurnalistul Cristian Tudor Popescu. El spune că premierul a ales să nu fie susținut de PSD, după alegeri, dacă va lua decizia să mai stea la șefia Executivului. „Rezultă că singura formulă pe care o accepți este PNL plus USR”, susține jurnalistul.
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a spus că Dacian Cioloș greșește atunci când spune că platforma sa nu este pentru toată lumea. Premierul a declarat astăzi că nu vrea să conducă, după alegeri, un guvern de mare uniune PNL-PSD sau un guvern din care să facă parte și PSD.
„Dl. Cioloș greșește, clar, în acestă situație. Nu văd ce-i dă dreptul să respingă un vot popular care ar conduce la un guvern de uniune națională între partidul, să-i spunem, de stânga – PSD, partidul de dreapta - PNL și cine-o mai fi pe-acolo. Asta e o soluție politică ca oricare alta. Mai mult, dânsul spune că nu va face parte din niciun guvern în care se află PSD. Păi cum era ce spunea dl. Cioloș până acum? Spunea că nu intră în politică. Păi a intrat în politică prin aceste declarații”, a spus Cristian Tudor Popescu, adăugând că pot exista oameni în PSD care să accepte platforma propusă de Dacian Cioloș.
„Cum poți să excluzi PSD atunci când spui că nu faci politică? Rezultă că singura formulă pe care o accepți este PNL plus USR. Atunci mai bine intra cu carnet. Nu e în regulă ce face dl. Cioloș. Dânsul s-a arătat dispus să-și ofere competențele pentru după alegeri, dacă există o majoritate, care să-i accepte platforma. Acum începe să spună că nu orice fel de majoritate”, a adăugat jurnalistul.
Ziarul Financiar:
În 2013, România a fost gazda, la Palatul Parlamentului, a unei conferinţe de afaceri între China şi ţările din Europa de Est, unde a ţinut un discurs şi premierul Chinei.
Au venit peste 500 de investitori şi înalţi oficiali din China. Pe holurile Palatului Parlamentului au fost expuse bunuri şi servicii din România, iar chinezii au venit cu proiectele lor.
O ţară care acum 30 de ani, când România făcea căi ferate, fabrici de ciment şi conducte petroliere în Orient, controla naşterile pentru că nu avea ce să dea de mâncare populaţiei, a venit atunci la Bucureşti cu proiecte de trenuri de mare viteză, de hidrocentrale şi centrale nucleare.
Nu mai contează că nu s-a concretizat nimic între timp. Probabil au avut grijă prietenii României de asta. Însă cu ce a ieşit România în contrapartidă la acea întâlnire de cel mai înalt nivel? Cu brânză la burduf, peşte afumat şi alte produse tradiţionale. Se mai vorbea şi de posibilitatea exportului de viţei în China. Tot nimic nu s-a întâmplat nici de partea noastră.
Deşi Ministerul Economiei cheltuise deja 1,2 mil. lei pentru trimiterea a 50 de mici producători români de alimente tradiţionale la târg, o sincopă de organizare i-a lăsat pe aceştia în ultimul moment să se ocupe singuri de standuri, iar pavilionul României nu s-a mai regăsit printre celelalte ţări.
„Ne-au împrumutat vecinii belgieni cu o mochetă, ca să nu dea prost standul lor, lângă care eram noi amplasaţi“, a spus pentru Ziarul Financiar Florin Irimescu din Suceava, care deţine o mică afacere de 150.000 de euro cu peşte şi preparate din peşte (păstrăv), ValePutna.
Situaţia este ridicolă şi descrie perfect decăderea industrială autohtonă. Nu spune nimeni să ieşim la export cu avioane, cu tractoare, cu trenuri de mare viteză. Pentru că, spun unii, noi trebuie să ne vindem doar braţele şi creierele. Trebuie să avem doar grijă să fim stabili macroeconomic.
Că nici măcar brânză de burduf şi păstrăv în coajă de brad nu mai suntem în stare să scoatem pe pieţele internaţionale este altceva.
Ni se spune tot timpul că o politică economică naţională nu cadrează cu noile parteneriate din care face România parte. Să fie. Dar, când nici întorşi la resursele primare nu putem să ne punem pe piaţă produsele, atunci se pune întrebarea: la ce mai foloseşte acest Minister al Economiei?
Pentru a fi simpli furnizori de forţă de muncă nu este nevoie de o ţară, ci de un teritoriu. Nu este nevoie de ministere, de politici naţionale, comerciale sau de export. Acestea sunt făcute pur şi simplu de investitorii străini şi gata. Nu-şi imaginează cineva că Ministerul Economiei din România este întrebat care sunt ţintele de export pentru Dacia sau numeroasele companii din industria auto.
Ministerul Economiei a rămas doar să facă şedinţe de competitivitate.
Din păcate, Costin Borc, un om venit din mediul de business care a preluat acest portofoliu în guvernul Cioloş, nu a arătat până acum că are ca obiectiv ieşirea din statutul de simplu furnizor de diverse avize care mai sunt necesare la intrarea în ţară a diverşilor investitori.
Din motive de blocaj ideologic sau pur şi simplu incapacitate administrativă, misiunea de a construi o politică industrială şi de creştere a valorii adăugate, de transformare a resurselor în produse prin investiţii, nu este în niciun fel asumată.
Episodul de la Paris poate fi o neglijenţă. Însă ceea ce este izbitor este lipsa completă de aderenţă la ceea ce se întâmplă cu adevărat în economie la nivelul întreprinderilor cu capital autohton, care ar trebui în primul rând identificate şi apoi sprijinite, precum şi la însăşi ideea de a avea o politică industrială proprie.