Premium
Plagiatul nu contează decât pentru o mică parte a societății românești. Pentru majoritatea, acest termen este unul neutru. Unui om, la un moment dat i s-a oferit posibilitatea de a avea o diplomă de doctor. Iar el, în nesimțirea caracteristică a acceptat titlul de doctor. Azi, vorbim despre plagiatul lui Robert Negoiță, zilele trecute au fost alții, de la miniștrii la primul ministru.
Dacă s-ar face o analiză a tezelor de doctorat a celor care ocupă funcții politice, majoritatea ar pica testul. Cred că mulți dintre noi conștientizează că această teză de doctorat care poartă numele primarului, nu este făcută de aceasta. Sau de persoane care propun preluarea unei teze gata făcută și sugerează doar schimbarea numelui autorului. Cum se poartă pe la noi, o asemenea ”personalitate” are în jurul său foarte mulți doritori gata de a se sacrifica în schimbul a mici beneficii. Și ne mai întrebăm de ce Elena Ceaușescu și-a dorit să devină academician.
Cei care se grăbesc să-l acuze pe primarul Negoiță ar trebui să știe că pentru a deveni doctor, un doctorand trebuie să fie admis într-o școală doctorală, să aibă un conducător de doctorat, trebuie să participe la cursuri, să treacă examenele din catedră, să participe la conferințe științifice în domeniul ales, să publice articole științifice, să treacă teza prin catedră, doctorandul trebuie să completeze și să semneze (scris de mână) o declarație pe proprie răspundere privind respectarea drepturilor intelectuale în elaborarea lucrării/ tezei de licență/ diplomă/ disertație/ doctorat/ în care specifică declararea pe proprie răspundere și în conformitate cu articolul 292 din Codul Penal privind falsul în declarații că teza este originală, să susțină teza public pe baza unor referate ale membrilor Comisiei dintre care trei profesori din afara Universității (tocmai pe principiul corectitudinii), iar în baza acestor referate semnate de aceștia, teza este trimisă la Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) spre aprobare.
Acești profesori sunt remunerați pentru participarea în aceste comisii, membrii comisiei pentru propunerea titlului de doctor sau nu, sunt remunerați, cei din CNATDCU la fel. Din punctul meu de vedere, acești profesori sunt cel puțin la fel de vinovați ca Robert Negoiță. Se înțelege că ei l-au făcut doctor pe primarul sectorului 3 deoarece, acesta dacă ar fi fost în stare nu accepta o diplomă venită prin fraudă.
Coordonatorilor de doctorat tăinuitori=complici, din partea unui lector care încă nu a ajuns încă în poziția de coordonator vă transmit un simplu să vă fie rușine! Ştim că vă bateți joc de meseria de dascăl, ştim că vă credeți infailibili, ştim că ați căpușat sistemul, ştim că acordați titluri de doctor doar când aveți un interes! Ştim că nu vă este rușine pentru aroganța și indiferența cu care tratați sistemul educațional!
Tocmai de la Academia de Poliție, o instituție unde moralitatea, seriozitatea, integritatea și încrederea ar trebui să primeze. Cu asemenea profesori, așa generație de polițiști! Ce repere vor avea viitori absolvenți ai Academiei de Poliție, ce vor învăța ei acolo, în afara încrengăturilor din Sistem, sau de relații benefice de ambele părți. Așa dascăli, așa sistem!
Aceste teze de doctorat sunt dovada incontestabilă că cei care sunt în conducerea acestei țări din 1990 și până azi nu dau doi bani pe Educație. O folosesc în scopuri personale pentru a alcătui un sistem. Un sistem indestructibil astăzi. Un sistem mediocru nu poate produce performanță!
Chiar dacă am aflat de plagiatul primarului din sectorul 3, cred că acesta nu va avea emoții pentru obținerea unui nou mandat. Contează partidele, contează că sunt alegeri din primul tur, contează sistemul. Și, cel mai trist, este că o societate precum cea românească, pe de-a-ntregul ei nu reacționează la încălcările flagrante de lege. Mai mult, dovedite, aceste plagiate nu constituie motiv de cercetare penală chiar dacă doctorandul în cauză semnează cu bună știință că în cazul dovedirii unui plagiat se supune legilor penale?
Și atunci, de ce să nu se plagieze, de ce să nu se mimeze educația? De ce nu am avea educație la mișto? De ce mai avem comisii doctorale? Se poate merge pe încrederea doctorandului!
Preocupat cu pactul naţional pentru Educaţie, poate află şi preşedintele Iohannis despre acest caz cât şi despre cazul ministrului de interne din guvernul său.
P.S. Cunosc foarte mulți profesori onești, care își fac meseria dezinteresați, care sunt preocupați de aportul adus de doctoranzi la întregirea diferitelor subiecte de interes științific. Cu siguranță, rândurile de mai sus nu le sunt dedicate lor.
