Premium
În general se insistă în analize pe ideea că declarațiile lui Klaus Iohannis - conform cărora cei condamnați sau urmăriți penal nu se califică nici măcar să primească invitații oficiale la evenimente de stat, d-apoi să servească ca premieri - sunt interpretate ca un gest de forță și o pregătire pentru a insista cu numirea lui Cioloș. De fapt, este exact invers.
Să presupunem ca, după 11 decembrie...
- Alianța PSD-ALDE-UDMR și-a dovedit viabilitatea alegând șefi la camera și, mai ales, la Senat.
- Aceeași alianță are o propunere de premier
- Propunerea de premier are "probleme penale".
Iohannis ar putea să îi asculte pe cei din majoritate, apoi pe ceilalți. Și ar putea ieși să spună: uite am ascultat propunerea majorității, și am constatat că este ilegală. De aceea, pornind de la propunerile PNL și USR, l-am numit pe Cioloș ca fiind alternativa cu cea mare susținere dintre cele legale.
Ca imagine, ar fi, probabil, cel mai bun joc posibil. Faptul că Iohannis nu a pregătit acest joc sugerează mai degrabă ca președinte a acceptat deja ca o victorie semnificativă a PSD-ALDE echivalează cu o guvernare PSD/ALDE. Și încearcă sa mai salveze ce se poate salva: un guvern ne-penal și o victorie de palmares. În acest scop, prin gestul de a nu-i invita pe Tăriceanu și Dragnea la Ziua națională, președintele practic îi ghidează pe aceștia arătându-le ce propuneri sunt inacceptabile. Și, implicit, ce propuneri sunt acceptabile.
