Andivele nu exista in stare salbatica, ci se obtin prin fortarea unei plante, denumita cicoare, sa creasca intr-o obscuritate totala.
Cum se cultiva andivele
Andivele au aparut in Belgia in anul 1850 sub numele de witloof, adica frunze albe. Se cultiva printr-o practica de pacalire a cicorii sa creasca la intuneric. Semintele se seamana primavara si se obtine mai tarziu o planta cu radacina groasa si cilindrica. Toamna radacina se scoate din pamant si se replanteaza la intuneric sub un strat de turba, mentinut umed si cald la temperaturi de 20 grade C. Dupa 3 saptamani iese un mugure care se taie pentru consum cand ajunge la o anumita dezvoltare. In Italia se cultiva o andiva rosie rezultata din hibridarea a doua soiuri de cicoare. Franta, Belgia si Olanda sunt cei mai mari cultivatori de andive. Noile metode de productie, initial de iarna, permit ca acestea sa poata fi consumate pe tot parcursul anului. Desi exista mai multe varietati de andive, diferenta dintre ele este minima.
Pentru ca se cultiva la intuneric, andivele sunt lipsite de clorofila, de unde culoarea alba a frunzelor. Foarte fragile, acestea pot suferi modificari de aspect si gust, chiar imediat de la recoltare. Din aceasta cauza trebuie cumparate cat mai proaspate. Andivele expirate au bulbul mai putin ferm si crocant, iar frunzele lor pot prezenta pete inchise la culoare. Cand andivele sunt supuse la lumina, frunzele incep sa inverzeasca si devin amare.
Care sunt beneficiile andivelor
Cu 15 kcal la 100 g, andivele sunt un aliment putin energetic. Impreuna cu telina, spanacul si varza, fac parte din randul legumelor cu calorii negative, adica organismul consuma cu digestia lor mai multa energie decat cea rezultata din asimilarea lor. In sezonul rece esti mai predispus la consumul de produse hipercalorice, de aceea andivele nu trebuie sa lipseasca din alimentatia ta in aceasta perioada.
Andivele sunt bogate in fibre, vitamine si minerale. Ca si cicoarea din care provin, contin inulina, o fibra solubila bine tolerata chiar de un sistem digestiv delicat. Inulina stimuleaza dezvoltarea florei intestinale, fiind considerata un prebiotic.
Andivele aduc un aport ridicat de potasiu, mineral cu rol in reglarea presiunii arteriale. Contin, de asemenea, cantitati deloc de neglijat de betacaroten, un antioxidant cu proprietati benefice pentru organism.
Cum se prepara andivele
Inainte de folosire, se indeparteaza frunzele exterioare deteriorate si se spala. De obicei, o simpla spalare este suficienta pentru ca nu cresc in pamant.
Gustul amar al andivelor tinde sa se diminueze treptat, ca urmare a cultivarii selective de hibrizi mai putin amari. Totusi, preventiv, se pot taia 2-3 cm din conul bazal, care concentreaza substantele amare. De asemenea, amareala scade daca sunt tinute timp de 20 minute in apa rece inainte de folosire.
Lejere si usor de preparat, andivele se pot consuma atat crude in salate, cat si gatite la vapori, tigaie, cuptor, sotate, etc. Se preteaza foarte bine si la frigerea pe gratar.
In salate, singure sau in amestec cu alte ingrediente, sunt delicioase. Datorita modului specific de cultivare, andivele prezinta avantajul ca nu au nevoie de tratamente cu pesticide. Iarna, este de preferat sa inlocuiesti cu andive, macar partial, salata verde a carei cultura in acest anotimp necesita cantitati mari de pesticide.