Premium
Se ia ibricul şI se măsoară apa cu ceaşca cu care se bea cafea, cam 50 ml. Se pune la fiert.
Dacă se bea cu zahăr, se pune o linguriţă rasă. Dacă se bea cu miere, se pune mierea la sfârşit, mierea nu trebuie fiartă.
Când apa ajunge la o temperatură călduţă, ca de făcut pâine, atunci se pun două linguriţe de cafea (pentru fiecare ceaşcă) nici pline cu vârf nici rase, obişnuite. Se amestecă şi se lasă să fiarbă până când devine fiertura mai vârtoasă, dar să nu ajungă să dea în clocot.
Se mai ia un vârf de linguriţă de cafea şi se presară ca o ploaie, cum ai pune zahăr pudră peste o gogoaşă.
Acest vârf de linguriţă presărat reprezintă marele secret al unei cafele de excepţie la ibric!
Se amestecă, se face un caimac deosebit care se pune, o lunguriţă-două, în ceşti.
Cafeaua din ibric se lasă să fiarbă până dă în clocot I se pune peste caimacul din ceaşcă.
rețeta este dată de Gheorghe Florescu, autorul cunoscutei cărţi “Confesiunile unui cafegiu”
SAU
Cafeaua la ibric este o metodă turcească. Apa trebuie să fie rece, cafeaua trebuie să fie măcinată pulbere. Când începe să fiarbă, se amestecă o dată cu apă rece şi se dă în clocot a doua oară, după care este pregătită. Apa rece se pune pentru a decanta zaţul. La fel ca la espresso, crema este aceea care arată dacă a fost făcută bine. Caimacul trebuie să fie plin în toată ceaşca ”
rețeta lui Sherif Abdala, un libanez care importă mai multe mărci de cafea în România
