Premium
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a luat o decizie care ar putea afecta şi dosarul lui Victor Ponta de la DNA, generând o jurisprudenţă favorabilă premierului. Pornind de la o situaţie din Bulgaria, CJUE a hotărât că, în cazul contractelor de consultanţă, prestatorul poate fi plătit indiferent dacă beneficiarul a apelat sau nu la serviciile contractate. Dispare aşadar caracterul fictiv al serviciilor de consultanţă chiar dacă, în realitate, cei care trebuia să ofere consultanţa doar au stat la dispoziţia celor care i-au plătit, fără să facă altceva. Chiar şi aşa, decizia ar putea fi speculată de Victor Ponta mai degrabă mediatic, infracţiunea de fals în cazul său constând în emiterea retroactivă a unor facturi pentru servicii inexistente.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat publicității joi, 3 septembrie 2015, hotărârea pronunțată în cauza C-463/14 Asparuhovo Lake Investment Company. Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Directivei TVA și a fost formulată în cadrul unui litigiu între Asparuhovo Lake Investment Company OOD (ALIC), pe de o parte, și directorul Direcției „Contestații și practici în materie fiscală și de securitate socială” pentru orașul Varna, din cadrul administrației centrale a Agenției Naționale a Veniturilor Publice, pe de altă parte, cu privire la deducerea TVA care a fost aplicată în amonte pentru achiziția de servicii de consultanță pe bază de abonament.
ALIC, o societate bulgară a cărei activitate are ca obiect principal agricultura, horticultura, creșterea animalelor, a încheiat contracte de abonament având ca obiect servicii de consultanță cu patru alte societăți („prestatorii”) în domeniile finanțării întreprinderilor, dezvoltării comerciale, serviciilor de consultanță juridică și, respectiv, în domeniul serviciilor privind securitatea informațiilor. Ea s‑a angajat să le plătească o remunerație săptămânală, plătită în fiecare zi de luni a săptămânii care urmează celei pentru care este datorată remunerația. Ulterior, ALIC a dedus TVA‑ul indicat pe facturile emise de prestatori.
În urma unui control fiscal, administrația fiscală a constatat că facturile au fost emise în termenul indicat în contracte, contabilizate în mod corespunzător în registrele prestatorilor, precum și în cele ale ALIC și că au făcut obiectul unei declarații privind TVA‑ul. Administrația fiscală a considerat că nu a fost prezentată nicio probă cu privire la tipul, la cantitatea și la natura serviciilor furnizate în mod real, în special niciun document direct referitor la numărul de ore executate, și că nu au fost furnizate niciun fel de informații cu privire la modul de stabilire a prețurilor serviciilor. Prin urmare, administrația fiscală a emis o decizie de impunere prin care a refuzat societății ALIC dreptul de a deduce TVA‑ul facturat de prestatori asupra sumei de 33.349 de leva bulgare, adică aproximativ 17.000 de euro.
ALIC a contestat decizia și, ulterior, a introdus o acțiune la instanța de trimitere care a sesizat CJUE cu mai multe întrebări referitoare la Directiva TVA.
Curtea a decis că Directiva TVA trebuie interpretată în sensul că noțiunea „prestare de servicii” cuprinde contractele de abonament privind prestarea de servicii de consultanță unei întreprinderi, în special de natură juridică, comercială și financiară, în cadrul cărora prestatorul s‑a pus la dispoziția beneficiarului pe durata contractului. În ceea ce privește contractele de abonament privind prestarea de servicii de consultanță precum cele în discuție în litigiul principal, Directiva TVA trebuie interpretată în sensul că faptul generator al taxei și exigibilitatea acesteia intervin la expirarea perioadei pentru care s‑a convenit plata, fără să prezinte importanță dacă beneficiarul a apelat efectiv sau cât de des a apelat la serviciile prestatorului, scrie juridice.ro.
