De ce a gresit stanga fugind de intalnirea de la Ambasada SUA

E un clivaj care, desigur, va fi negat la nivelul aparentelor de comunicare publica – dar care este deja evident si pe care partenerii americani il accepta ca atare (asta pentru ca tot ne-am saturat sa nu avem Ambasador plin, ci doar Charge d’Affaires ad interim). Pentru a intelege evidenta acestui clivaj e suficient sa observam ca nu doar Victor Ponta a evitat intalnirea de la Ambasada SUA, avand un program prestabilit: ambii sai locotenenti din satelitii de stanga ai Guvernarii, UNPR si PC, au avut agenda plina si au trimis onorabili inlocuitori. Niciun lider al coalitiei stangiste nu a putut, mort-copt, sa ajunga la intalnire. (Sunt aceiasi lideri care, nota bene, au inclus in programul lor – ba chiar au patronat si gazduit – Gala Premiilor Casei Romano-Chineze) In schimb, toti liderii dreptei au gasit cumva o ora-doua pentru Unchiul Sam. Toti, fara exceptie, inclusiv Crin Antonescu.Niciunul contra toti este, dincolo de orice scuza formala, un raport graitor politic. Care din cele doua blocuri ideologice are dreptate atunci cand isi intocmeste agenda fata de Ambasada SUA? Stanga “demna”, care “nu primeste lectii”, dar care e suficient de inteligenta si de realista incat sa nu spuna asta public, preferand sa o dea cotita, sa se faca ca ploua? Sau dreapta alerta omogen la invitatia aliatului nord-atlantic? Raspunsul e limpede si categoric: dreapta. Nu mai suntem in vara suspendarii lui Basescu, cand “demnitatea nationala” era o tema la zi si cand relatia noastra cu SUA inca avea, sa zicem, un caracter vag platonic. Astazi cuvantul-cheie este “siguranta nationala”: intr-o tara vecina ne confruntam cu razboi civil, razboi asimetric (prin trupe speciale, partizani, provocatori) si modificari bizare de frontiere; ne confruntam cu o mare putere militara care a ales sa devina imprevizibila si care ne cheama uneori “la joaca” in spatiul nostru aerian; ne confruntam cu o propaganda anti-romaneasca pe care nu am mai intalnit-o din anii tensiunilor de la Targu-Mures. In acest context, Romania solicita deschis, inclusiv prin vocea ministrului Apararii din Guvernul de stanga, sprijinul aliatului american. Un sprijin efectiv, care se masoara in soldati, avioane, distrugatoare, bani – nu doar in asigurari calduroase. Nu poti primi toate aceste lucruri, care iti rezolva cea mai acuta problema politica – cea a “sigurantei nationale” – descoperind concomitent ca trebuie sa le oferi americanilor, la schimb, o lectie de demnitate romaneasca. Nu poti sa te bucuri de binefacerile unui F-16 in spatiul tau aerian, dar sa eviti gracil un discurs despre independenta justitiei si curatenia clasei politice. Sunt directii care vin la pachet: America nu-ti poate oferi securitate militara si nu poate investi masiv in dislocarea de trupe si chiar baze fara garantia ca nu pariaza pe un stat imprevizibil, cu politicieni si magistrati controlabili economic – un stat incapabil sa-si gestioneze corect propriul buget de aparare. Cand esti granita fierbinte si partener strategic, cand ti se incredinteaza informatii militare sensibile, trebuie sa oferi garantia ca poti pastra acele secrete, ca nu povestesti tuturor despre cat de scumpici sunt delfinii militari americani, ca nu lasi trenurile cu armament neacoperite din indolenta, ci numai daca ti se cere in mod explicit acest lucru. Stanga poate evita cu gratie, de dragul opiniei publice, sa dea curs la cel mai inalt nivel invitatiei americane de a vorbi uneori despre pericolele care pandesc democratia romaneasca. Ma indoiesc insa ca americanii sunt cei care au ceva de pierdut in urma acestei mici invartosari de protocol.

COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!