Premium
După cum știm deja, se negociază asiduu posturile ce revin noii puteri care se configurează în Parlament (PSD+ALDE). Detaliile negocierilor sunt greu de intuit deoarece, cum e și normal, partidele nu sunt extrem de transparente în acest moment. În plus, ca să înțelegem cât de cât jocurile de putere, trebuie să ne uităm la importanța relativă a posturilor.
Așadar, să analizăm ce putem analiza pe surse publice. și anume de ce contează....
... postul de președinte al Senatului
Președintele Senatului are a o anumită putere în a pune sau nu pe ordinea de zi proiecte de legi. Această putere crește dacă același Președinte se întâmplă să fie și șeful (sau șeful de grup) al partidului cel mai puternic din Guvern.
Dar mai important este faptul că, în cazul suspendării președintelui, Președintele Senatului devine Președintele interimar al țării.
După cum știm, modalitatea constituțională de a impune un Premier Președintelui este să îl suspenzi (pe Președinte) o vreme, vreme în care interimarul va propune pe "cine trebuie". Modalitatea politică, desigur, este să nu ajungi la suspendare ci doar să ameninți elegant. Reversul medaliei este că un Președinte al Senatului loial Președintelui statului poate împiedica majoritatea parlamentară să își impună premierul.
Jocul constituțional ar fi așa.
- Majoritatea cere un premier pe care nu îl primește
- Majoritatea suspendă președintele.
- Șeful Senatului devine Președinte interimar
- Președintele interimar propune în continuare premieri ostili majorității parlamentare până când...
- ... poate dizolva Parlamentul.
(Tehnic, președintele interimar poate fi și el suspendat dar, politic, este extrem de bizar.)
... postul de Prim-ministru
Dar, ați putea zice, ce contează premierul atât de mult? Atâta vreme cât este din partidul principal din coaliție, nu poate el fi ținut în frâu?
Este destul de delicat. Premierul este cel care distribuie resursele și, în timp, poate să își creeze o rețea de influență destul de mare. De aceea, singurul premier picat prin moțiune de cenzură este Mihai Răzvan Ungureanu. În rest să privim puțin lista premierilor din imaginea de mai jos.
Roman a fost dat jos cu minerii. Ciorbea a fost convins să renunțe, Radu Vasile a fost păcălit. Isărescu, Năstase și Tăriceanu au dus mandatele la bun sfârșit. Boc a plecat de bună voie (nu neapărat voia lui personală). Ponta a demisionat sub presiuni multiple. Cioloș și-a dus mandatul la bun sfârșit, deși pe final a făcut campanie împotriva unora dintre partidele care îl susțineau. Astfel, premierul se poate emancipa de sub tutela partidului de guvernare dacă doreste și are abilitatea necesară.
Citiți și:
