De ce după Crăciun?

Într-un mediu politic în care toate opțiunile păreau desenate, Iohannis a reușit să surprindă. A făcut asta decizând să amâne  până după alegeri desemnarea unei propuneri de premier.

La cald, putem imagina trei ipoteze.

Ipoteza umană

Așa este președintele, ca persoană fizică. Simte nevoia să cumpănească deciziile, să arate că le cumpănește și, astfel, că se află în control.

Dacă ne uităm în spate, vedem că asemănător s-a procedat și în cazul nominalizării lui Cioloș.  Deși numele viitorului premier a început să circule, întâi în discuții și apoi chiar în presă (Euractiv), Iohannis a continuat netulburat consultările, ca și cum acestea ar fi avut o miză.

Ipoteza conspiraționistă

Iohannis vrea să mai verifice odată propunerea PSD și, eventual, soțul lui Shhaideh. Ar fi o ipoteză destul de bizară. Shhaideh a fost deja ministru, deci trebuie să fi fost verificată. De asemenea soțul său, având un anume acces la structurile politice și de putere ale statului, putea fi verificat și el. De ieri până azi, puteau fi puse într-un dosar și trimise pe masa președintelui. Probabil au și fost.

O altă variantă a acestei ipoteze este că Iohannis dorește ca cineva, cumva să rupă coaliția majoritară. Poate să o rupă pe Shhaideh de Dragnea. Se parie gândul la ideea că Iohannis ar mai putea spera ceva în acest sens.

Ipoteza electorală

Klaus Iohannis încearcă să construiască un profil de erou-victimă pe care să îl reia când va candida la prezidențiale.

 

În toate cazurile decizia de amânare a președintelui are, deocamdată, un efect negativ. Mesajul este că România este o țară impredictibilă, unde o majoritate confortabilă în Parlament nu îți asigură întotdeauna nominalizarea Guvernului ci numai uneori, în mod aproape aleator. Ridică și miza pentru fanii săi, îi educă să aștepte miracole.

În plus, România nu are buget.