De ce trebuie să ne temem de ruși?

Că-s imprevizibili, ar fi un răspuns. Că-s un imperiu cu putere imensă, inapetenți pentru democrație, cu tendințe expansioniste- ar fi încă unele. Dar sunt și altele.

Volumul ”Sfinxul rus. Idei, identități, obsesii”, scris de Ioan Stanomir și apărut recent la editura Adenium, încearcă să-i descrie pe marii noștri vecini de la Răsărit, din perspectiva istoriei ideilor, prin prisma literaturii și operelor memorialistice. Cartea se găsește pe net AICI.

Ioan Stanomir (n. 1973) este profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității București și scriitor. Domenii de interes: istoria ideilor politice, constituționalismul și istoria ideilor. Dintre volumele publicate, menționăm: ”Explorări în comunismul românesc” (în colaborare cu Paul Cernat, Ion Manolescu și Angelo Mitchievici, trei volume, Editura Polirom, Iași, 2004, 2005, 2008), ”Spiritul conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga” (Editura Curtea Veche, București, 2008), ”Junimismul și pasiunea moderației” (Editura Humanitas, București, 2013), ”Camera obscură. Vis, imaginație și bandă desenată” (Editura Cartea Românească, București, 2014).

Autoritarismul, derapajele ideologice, dar și aplecarea spre meditație, chiar spre lirism au definit întotdeauna sufletul rus, un suflet care, însă, este greu de descifrat până la capăt, de aici și comparația cu Sfinxul.

Cartea este scrisă cu pasiune, atractiv stilistic, dincolo de realitățile înfățișate. E captivantă pentru cei interesați de politică, dar și pentru iubitorii de literatură.

”Textele din această carte sunt fragmente din conversația pe care Rusia o poartă cu sine și cu Occidentul. De la Pușkin la Putin, două secole de neliniște și de experiment social și intelectual sunt interogate în aceste pagini. Cărțile sau personajele sunt un punct de plecare. Intenția a fost aceea de a trece dincolo de coaja prejudecăților și de a descoperi acel strat de contradicții din care se hrănește identitatea paradoxală a Rusiei.

În cele din urmă, Rusia este remarcabilă prin această tensiune unică. Pe de o parte, un regim politic care, sub variate forme, nu este decât un avatar al tiraniei. Pe de altă parte, o creativitate proteică, alimentată de o neliniște istorică fără echivalent. Rusia modernă este ivită din această contradicție pe care nici Imperiul și nici ordinea sovietică nu au reușit să o elimine. Literatura a devenit, în acest teritoriu dominat de opresiune, vehiculul ce permite mișcarea ideilor. Profetismul slavofil sau revoluționar sunt chipurile gemene ale acestei pasiuni ruse. ”, afirmă Stanomir.

Capabili de-o mare literatură, dar și de atrocități anevoie de imaginat, am fi mai în siguranță vecini cu Pacificul decât cu ei.