DEFINITIV: CCR obligă Parlamentul să introducă prag la abuzul în serviciu/ MOTIVARE

Curtea Constituţională a României (CCR) a publicat motivarea deciziei nr.392 din 6 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.248 din Codul penal din 1969, ale art.297 alin.(1) din Codul penal şi ale art.132 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Excepţiile au fost invocate de Bombonica Prodan, fosta soţie a lui Liviu Dragnea.

Vezi AICI motivarea CCR! (.pdf)

Documentul publicat de CCR pune capăt speculaţiilor şi interpretărilor pe marginea abuzului în serviciu şi arată clar că legiuitorul primar (Palamentul) sau cel secundar (Guvernul) au obligaţia de a introduce un prag minim valoric pentru infracţiunea de abuz în serviciu.

"Curtea a considerat că delimitarea dintre diferitele forme de răspundere juridică și răspunderea penală nu poate avea drept unic criteriu tipul actului normativ încălcat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. (...) Curtea a reținut, drept criteriu suplimentar, gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale, respectiv necesitatea existenţei unei anumite valori a pagubei sau a unei anumite gravități a vătămării a drepturilor sau intereselor legitime rezultate din comiterea faptei", precizează judecătorii constituţionali.

"Curtea subliniază că legiuitorul are obligația de a reglementa pragul valoric al pagubei și intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu, pasivitatea acestuia fiind de natură să determine apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii", se mai arată în motivare.

"Dispozițiile penale în vigoare sunt formulate în sens larg şi în termeni vagi, ce determină un grad sporit de impredictibilitate, aspect problematic din perspectiva art.7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum și a altor cerințe fundamentale ale principiului statului de drept, această redactare constituind premisa unor interpretări și aplicări arbitrare/aleatorii. O asemenea omisiune are relevanţă constituţională în cauza de faţă [a se vedea şi Decizia nr.503 din 20 aprilie 2010, Decizia nr.107 din 27 februarie 2014 sau Decizia nr.308 din 12 mai 2016, par.41, prin care Curtea a statuat că „omisiunea şi imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea dreptului fundamental pretins a fi încălcat”] pentru că afectează drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei împotriva căreia se formulează o astfel acuzație penală. În aceste condiţii, Curtea, fiind ţinută de obligaţia de a interpreta o dispoziţie legală în sensul de a produce efecte şi pentru a da, astfel, un sens constituţional acesteia [a se vedea în acest sens Decizia nr.223 din 13 martie 2012], consideră necesară instituirea unui prag al pagubei și circumstanțierea vătămării produse prin comiterea faptei, elemente în funcție de care să se aprecieze incidența sau nu a legii penale", mai precizează judecătorii.

Judecătoarea Lavinia Stanciu a formulat o opinie concurentă, adică aceasta nu contrazice soluţia de admitere/respingere a sesizărilor, ci modul în care soluţiile sunt motivate.