Despre pragmatismul lui Traian Băsescu

Despre pragmatismul lui Traian Băsescu s-a mai vorbit de multe ori. Fostul președinte este tipul de politician care, la nevoie, știe să invoce principii și idealuri, dar acestea sunt artificii folosite la momente oportune. În ansamblu însă, activitatea politică a lui Băsescu a fost ghidată întotdeauna de alegeri pragmatice și riscuri calculate.

Fostul președinte nu se regăsește în tipul de lider care să inspire prin enumerarea de principii, rostite de undeva de deasupra celorlalți, ba din contră, „magia” acestuia provine din alegerea de a coborî în mijlocul „armatei sale”, capacitatea de a putea fi și întâiul conducător dar și primul soldat.

Stilul său bătăios nu a dispărut nici în momentul în care a devenit președintele României, fiind adesea criticat că s-a implicat în treburi sub nivelul primei poziții în stat. Dar tocmai disponibilitatea continuă de a coborî la firul ierbii i-au creat acestuia o aură aproape magică printre simpatizanți.

Am precizat toate acestea acum deoarece astăzi am asistat la o nouă lovitură pragmatică a fostului președinte, prin oficializarea fuziunii, aparent împotriva naturii, între PMP și UNPR.

Discursul lui Băsescu legat de propriul partid făcea adesea referire la o nouă clasă de politicieni, tineri nepătați, care nu au mai făcut politică. Acesta era Traian Băsescu cel principial și idealist.

Astăzi, Traian Băsescu cel pragmatic a reușit ca în urma fuziunii să conducă un partid cu 138 de viceprimari, 51 de consilieri județeni, 2518 consilieri locali și să formeze al treilea cel mai mare grup parlamentar din Camera Deputaților.

Faptul că este un politician pragmatic asumat și recunoscut îl ajută pe Traian Băsescu să fie imun la criticile privind moralitatea faptelor lui. Susținătorii acestuia acceptă ca mijloacele sale, uneori imorale, să fie scuzate de scopul final.

La finalul zilei rămâne un PMP mai puternic în urma fuziunii cu UNPR, cu mari șanse de a intra în Parlament în toamnă. Și din acest motiv, simpatizanții popularilor sunt dispuși să închidă ochii chiar și în fața fuziunii cu „un partid de trădători”, cum caracterizase la un moment dat Băsescu partidul progresiștilor.

Întrebat săptămâna trecută despre cum va colabora cu cei pe care îi numise la un moment dat trădători, Băsescu a comentat în aceeași notă pragmatică: „În politică se pot spune foarte multe lucruri. Dacă aş ţine cont de tot ce mi s-a spus mine, nu aş mai putea face politică, aş sta numai cu soţia.”

Pe de altă parte, tocmai lipsa de verticalitate în privința unor principii îl face pe Băsescu incapabil să își crească masa proprie de simpatizanți.