Premium
Una dintre laudele primite de George R R Martin – și pe bună dreptate – este aceea de a fi creat un univers literar, o lume care nu este doar un fundal pentru acțiunea eroilor ci are sens în sine. Inevitabil, când o asemenea lume este creată, ea poate fi analizată, cu prudență, în temenii ideologici ai lumii reale. De la progresism la conservatorism.
Feminism și progresism
Autorul Urzelii tronurilor este adeseori lăudat pentru femeile puternice și convingătoare din opera sa. În momentul de față, femeile conduc cele două forțe majore care se luptă pentru Westeros. Cersei Lannister este regină în Debarcaderul Regelui (King’s Landing). Daenerys Targaryen este principalul competitor la tron. Departe în Nord, Jon Snow nu este o amenințare pentru nici una dintre ele. Oricum, Snow „nu știe nimic”, ceea ce face ca sora sa adoptiva, Sansa Stark să devină, prin eliminare, cel mai inteligent lider din familie.
Merită observat și că, dacă la începutul seriei, fetele și femeile erau trimise la măritiș, acuma pețitorii umblă după mâna lor. Dar să revenim la chestii mai politice.
Nu doar femeile se văd la putere sau cu un rol major în poveste. Tyrion Lannister este un pitic, Samuel Tarly supraponderal morbid, sălbaticii de peste zid sunt niște sălbaticii. Și mai sunt și infirmii: Theon Greyjoy este eunuc, Jaime Lannister este ciung, The Hound este desfigurat.
Lipsesc din Urzeala eroii obișnuiți ai poveștilor: bărbații tineri, albi, în putere, întregi și viteji. Nu există Făt Frumos. Există doar Jon Snow, dar acesta chiar nu este foarte deștept (cel puțin în serial).
O aromă biblică
Ar fi greșit să credem că în serial triumfă numai victimele agreate de stânga politică. Mai vedem o specie de câștigători: văduvele și orfanii, categoriile vulnerabile cel mai adesea menționate în Biblie. Daenerys este văduvă de doi soți și orfană de părinți. Cersei este văduvă, orfană și cu copii morți. Lui Jon Snow i-a cam murit și familia naturală și cea adoptivă.
Același fenomen se vede și mai jos pe scara feudală. Nu intru în detalii, dare merită poate să preiau clipul de mai jos unde Daenerys și Tyrion discută deschis despre părinții lor.
Într-un sens, nici „minoritățile de stânga” nici „cele de dreapta” nu se ridică în serial prin propriile forțe. În ciuda de calităților reale, femeile, piticii și infirmii nu aveau prea mari șanse în lumea regilor și cavalerilor. Numai după ce aceștia se omoară între ei, vine și timpul celor ce stătuseră în umbră. (Excepție face, poate, Daenerys care a câștigat lupte contra unor cetăți aflate în lină glorie.)
Apropo, și povestea cavalerilor Mesei Rotunde, partea care nu se ecranizează, tot cam așa se termina: cu cavalerii omorându-se intre ei.
O lume conservatoare?
Dar de ce se ucid bărbații între ei? Aici răspunsul este interesant. Înainte de ascensiunea noilor forțe, Westeros este deja în degenerescență.
Vechii Targaryeni sunt o umbra a ce au fost, datorită căsătoriilor incestuoase. Dragonii sunt dispăruți. Religia celor șapte este coruptă.
Rebeliunea casei Baratheon aduce, din perspectiva aceasta, o adiere proaspătă, re-înviind bărbăția și, ei bine, machismul, de altădată.
Doar că, din varii motive, bărbații adevărați, un Robert Baratheon, un Eddard Stark, un Rob Stark sunt eliminați destul de repede.
Haosul nu îl aduc ei, ci intriganții care îi ucid. Casa Lannister, care îi ucide pe Robert Baratheon și pe Ned Stark. Casele Frey și Bolton care execută asasinatele de la Nunta însângerată.
Apoi, aceste case plătesc pentru rău făcut. În mod poetic, mulți din ucigași mor de mâna celor pe care i-au nedreptățit. Nu scriu aici cine a omorât pe cine să nu plictisesc.
Iar stelele în accesiune, Jon Snow și Daenerys Targaryen sunt fețe noi, dar luptă pentru valori vechi. Jon vine din ultra-conservatorul Nord, Nordul care „își amintește”, care se mai închină vechilor zei. Daenerys este o legitimistă care vrea re-întoarcerea la vechea dinastie.
*
Putem citi politică în Urzeala Tronurilor. Dar, politica pare, dacă mi se permite răutatea, subordonată unei strategii de captatio benevolantiae, de marketing chiar.
Talentul lui George R R Martin, însă, se vede în faptul că această combinație apare în fața ochilor noștri ca fiind vie, naturală, credibilă.
