Din ce locuri a fost fotografiată Elena Udrea la Paris

SIE și Serviciile Secrete din Franța! Pe ele le acuză președintele Traian Băsescu de filarea Elenei Udrea pe 14 februarie la Paris. Jurnalistul Vlad Petreanu prezintă locurile din care ar fi putut fi fotografiată Udrea de Sfântul Valentin.

”Pentru fotografia asta, trasă plonjat:

…a fost nevoie, evident, de o poziţie înaltă într-o clădire aflată peste drum.

Dar care să fie locul? Din imagine se observă o staţie de autobuz, l’Opéra, şi numele magazinului: Un Jour Ailleurs. Marca Un Jour Ailleurs (mode femme et ses accessoires pour tous les jours et vos cérémonies de mariage, baptêmes et fêtes) are 4 magazine în Paris, dar unul singur este în zona l’Opéra, pe Rue Halévy.

De remarcat că logo-ul arată diferit în cele două imagini, cea Google şi cea cu Elena Udrea, dar topografia e identică. Presupun că magazinul şi-a schimbat logo-ul între timp (fotografia Google e din 2008, cea cu Elena Udrea e din primăvara asta, deci sunt 6 ani diferenţă).

Locul fiind identificat, e suficient acum să întoarcem camera în Street View. Descoperim… clădirea Operei:

Cred că putem să ne dăm seama şi care a fost fereastra de la care s-a tras – probabil chiar în mansardă, sus de tot, inclusiv pentru ca fotograful să poată ţinti pe deasupra autocarelor care stau mai mereu pe străduţa respectivă.

Printre cele 60 de cadre apărute ieri – şi dispărute imediat – pe blogul cu pricina, mai sunt unele trase dintr-o maşină (sau din maşină, c-or fi fost mai multe) şi încă un set de imagini trase tot aşa, plonjat, foarte probabil tot dintr-o clădire:

Care este locul? O staţie de metrou cu o balustradă dintr-asta, elaborată… hmmm… Poate chiar intrarea din Place de l’Opéra?

Adică aşa:

Şi ce-o fi faţă-n faţă cu staţia de metrou?

Ca să vezi.

Acum, l’Opéra (Palais Garnier, pentru precizie) se vizitează. Balconul din faţa pieţei este de altfel plin de turişti, n-ar fi o problemă pentru cineva să ţintească o cameră de acolo spre stradă. Nu ştiu însă ce se află în lateral şi cât timp poate sta la pândă cineva la unul din gemuleţe înainte să alarmeze personalul. Oricum, cine a luat imaginile cu Udrea a avut nevoie fie de acces liber, rapid, prin interiorul clădirii, din aripa care dă spre Rue Halevy în balconul faţadei dinspre Place de l’Opéra, şi ar fi trebuit să cunoască perfect traseul – fie au fost doi fotografi, cine ştie?

Diferenţa este esenţială. Un singur fotograf sugerează o operaţiune ostilă de supraveghere, bine pusă la punct, cu oameni care ştiau perfect topografia zonei şi traseele interioare ale clădirii – şi aveau acces fără restricţii, imediat, în punctele de staţie.

Doi fotografi sugerează o înscenare şi o operaţiune de auto-promovare, pentru că n-ar fi avut rost să fie plasat un al doilea fotograf în balconul clădirii dacă nu s-ar fi ştiut dintru început că grupul va ajunge la metroul din piaţă.

Încă ceva despre calitatea proastă a imaginilor, remarcată de toată lumea. Am auzit un comentator spunând azi dimineaţă la Realitatea că fotograful trebuie să fi avut “un tun” ca să poată trage la distanţa respectivă. Dimpotrivă. Un “tun”, adică un obiectiv tele de mari dimensiuni ar fi asigurat o calitate cel puţin decentă, dacă nu chiar profesională, a imaginilor. Aşa, zgomotul cadrelor arată un altfel de “profesionalism”. Iată ce spune din nou Dinu Lazăr:

“NU este aparat foto… este aparat de filmat compact, cu un zoom 50x sau 100x care este extrem de compact… si fotogramele sunt printate cu un printer uzat cu sublimare, si mai este si un filtru de anonimizare… cunosc baietii…ca sa nu se poata analiza imaginea. Deci fotograma mica, filtru digital, print prost, scanat – solutia sigura sa se piarda orice urma despre tehnica. Ramane raportul intre laturi, care spune si ala enorm de multe lucruri. Cine a facut lucrarea ( sunt cel putin 3-4 insi coordonati bine) este extrem de putin probabil sa fie fara ochi albastri si sa nu aiba aprobarea cui trebuie de unde trebuie de la serviciul local, cum s-o fi numind el.”

De aici încolo şi cu aceste constatări în minte, fiecare e liber să se gândească la întâmplarea de ieri – la modul în care ea a devenit posibilă şi la semnificaţia ei.”, scrie Petreanu pe blogul propriu.