Premium
Evenimentul Zilei:
Pedalând doar pe strategia că tot ce trebuie făcut este să fie diferit de fostul președinte Traian Băsescu, Klaus Iohannis se îndreaptă rapid spre momentul în care va fi nevoit să preia direct metodele președinției lui Traian Băsescu, pentru a dovedi publicului propria viziune. Procentele de încredere ale lui Klaus Iohannis din acest moment, se sprijină pe două elemente: pe o dezamăgire publică adâncă, față de toată clasa politică, percepută ca arogantă și coruptă; și pe o așteptare masivă pentru „altceva”, ce anume publicul nu știe exact ce, dar vrea să i se arate de către liderul pe care l-a ales. De la președintele Iohannis, oamenii așteaptă deci, tot mai nerăbdători, o direcție. O direcție pe care politicianul Klaus Iohannis nu o oferă pentru că simte că asta implică un combat politic și o abordare asemănătoare cu fostul președinte Traian Băsescu - mai ales, în raport cu clasa politică... S-a creat deja o întreagă cultură a diferențierii cu orice preț a președintelui Iohannis față de președintele Băsescu. Încurajată masiv de membrii curții politice - pe care o au fără excepție, toți liderii politici - cultura „modelul Iohannis opus modelului Băsescu cu orice preț” este săracă în nuanțe și reduce totul la dogma că președintele Iohannis trebuie să facă orice doar să fie „altfel” decât fostul președinte Băsescu.Cultura diferențierii cu orice preț ajunge în accentele sale rigide până acolo, încât lipsește pe actualul președinte chiar de posibilitățile de operaționalizare ale propriei viziuni de teamă să nu existe vreo asemănare cu mandatul predecesorului. Dogma nu este prietenă nici cu pragmatismul politic, nici cu posibilitatea de operaționalizare. Președinția lui Klaus Iohannis are deja de suferit din cauză regulii autoimpuse că președintele Iohahnis nu poate recurge la instrumentele președinției Băsescu, de frica similitudinilor...Așa cum trece timpul, fără a-și clarifica viziunea, președintele Iohannis își pavează calea către momentul la care singura metoda de lucru va fi combativitatea mediatică și abordarea în forță, adică exact tipul de atitudine „de tip” Traian Băsescu, singura de fapt care poate asigura vizibilitate unui președinte.
Romania Libera:
Confruntat cu o opoziție de catifea și scăpat din tumultul care a urmat eșecului la prezidențiale, premierul continuă să ignore subiecte esențiale, plănuind, în schimb, sărbătorirea a trei ani de la răsturnarea, prin moțiune de cenzură, a Guvernului Ungureanu.Din lista celor 235 de parlamentari care au votat moțiunea de cenzură a USL (listă postată chiar de premier), unii nu vor putea participa la marele eveniment din motive de dosare penale. Aici se încadrează Relu Fenechiu (cinci ani cu executare, în dosarul „Transformatorul“), Cătălin Voicu (șapte ani, pentru luare de mită), Miron Mitrea (doi ani cu executare, tot pentru luare cu mită) și Viorel Hrebenciuc (în arest la domiciliu). Dincolo de acest fapt, se pune însă și problema oportunității și scopului unui astfel de demers. Nu de alta, dar sunt o sumedenie de subiecte cu adevărat importante care ar merita atenția lui Victor Ponta și ceva explicații din partea sa și a oamenilor cu funcții care îl înconjoară. 1. Cazul Șova. Din calitatea sa de șef al PSD și de partener la guvernare al lui Călin Popescu Tăriceanu, Ponta ar trebui să explice de ce social-democrații au preferat să afecteze iremediabil imaginea și credibilitatea Senatului României doar pentru a-l scăpa de reținere și de o eventuală arestare preventivă pe Dan Șova, acuzat de procurori că a distrus probe în dosarul Turceni-Rovinari. 2. Menținerea lui Liviu Dragnea în Guvern... 3. Atacurile la justiție. Declarațiile contondente despre DNA și recenta temă a scoaterii procurorilor din rândul magistraților, care ar avea efecte devastatoare asupra sistemului de justiție, ne-au dovedit că angajamentele de după prezidențiale despre susținerea luptei anticorupție au fost doar vorbe... 4. Nominalizările neinspirate. Din mai 2012 încoace, cele patru Guverne Ponta au abundat în politicieni cu probleme de integritate sau de pregătire profesională... 5. Intrarea în Schengen. La zece ani de la semnarea Tratatului de aderare a României la UE și la trei ani de la preluarea puterii de către Ponta și aliații, aderarea la Spațiul Schengen este în continuare un obiectiv nefinalizat... 6. Promisiunile făcute diasporei... 7. Situația drumurilor. La instalarea la putere, Ponta și USL au promis să facă 1.200 km de autostrăzi până în 2020. Între timp, USL s-a rupt, iar din promisiunea guvernamentală pe care premierul a precizat că și-o asumă în continuare pare să se fi ales praful... 8. Măsurile economice bulversante...9. Milionul de locuri de muncă... 10. Acordul cu FMI. În martie 2015, premierul spunea că nu exclude un nou acord cu FMI, dar că vrea ca România să nu mai fie tratată „ca elevul din prima bancă, care face tot ce spune profesorul, apoi mai este și tras de urechi“. De altfel, au fost cazuri când Guvernul de la București a anunțat, chiar luat, unele măsuri economice fără să se consulte cu FMI și CE. Acum, prin vocea ministrului de Finanțe, Eugen Teodorovici, aflăm că România își dorește un nou acord cu Fondul, că „au fost întârzieri“ și că trebuie să facem „ceea ce Fondul și Comisia Europeană cer“.
Digi24:
Istoricul Lucian Boia a comentat alegerea lui Klaus Iohannis, reprezentant al unei minorități, în funcția de președinte. Societatea e încă împărțită, dar românii încep să se adapteze la spiritul european, spune istoricul. „Mi se pare, pe de o parte, foarte caracteristic faptul că mulți români n-au vrut să-l voteze pe Iohannis pe motiv că e german și că nu este ortodox. Asta arată încă o întârziere considerabilă a societății românești în adaptarea noastră la spiritul occidental. În al doilea rând, mi se pare încă și mai caracteristic faptul că totuși, până la urmă, o majoritate l-a susținut pe Iohannis și Iohannis a câștigat președinția, în ciuda faptului că este german și nu este ortodox. Asta arată că și societatea românească este împărțită, că avem încă o inerție din multe puncte de vedere, o rămânere în urmă, o așezare în afară, dar, în același timp, că suntem pe cale să recuperăm și să ne adaptăm la spiritul european”, spune istoricul. „Din punctul ăsta de vedere, alegerea lui Iohannis mi se pare semnificativă, nu atât prin faptul că Iohannis ar fi un salvator, nu cred în asemenea figuri providențiale, dar mi se pare semnificativ că românii au avut o asemenea atitudine. O majoritate de români care sunt mai degrabă populație citadină, oameni mai tineri, mai educați, românii care trăiesc sau au călătorit în străinătate”, adaugă Lucian Boia.
