DOLIU în cinematografia noastră: A MURIT după ce a fost diagnosticat cu tumoră cerebrală malignă / VIDEO

Cinematografia din România e în doliu! Unul dintre cei mai importanți regizori, scenariști și producători de film documentar, Răzvan Georgescu, s-a stins din viață. Născut în 1964, la Târgu Mureș, Răzvan Georgescu a absolvit Liceul Lenau din Timișoara și Facultatea de Filosofie din București. În 1989, a emigrat în Germania, unde a și murit.

A produs și regizat mai multe filme, dintre care: “Născuți la comandă – Decrețeii” (2005), „Bela Lugosi – vampirul căzut” (2007), „Testimonial” (2008), „Pașaport de Germania” (2014). Este autorul cărții de povești „Fibunși” (Editura Fundația Interart Traide, 2015), scrie banatulazi.ro.

Citește și: Surpriză de proporții! I-a ‘spart’ casa lui Codrin Ștefănescu și a fost promovată la cabinetul ministrului

Răzvan Georgescu a fost diagnosticat, în urmă cu mai bine de un deceniu, cu o tumoră cerebrală malignă. Deși medicii i-au dat trei ani de viață, Răzvan a ales să lupte cu boala.

În 2015, într-un interviu acordat criticului de film Ionuț Mareș, pentru Ziarul Metropolis, Răzvan Georgescu a spus: “De la „Testimonial” încolo, chiar dacă sună orgolios, am încetat să mai fac filme care nu mă mai ating emoţional şi care nu mi se mai par stringente, relevante. Deşi am cancer, sau tocmai de aceea, sunt martor pe această lume al unor evenimente care au marcat biografia mea şi a altora, care m-au atins emoţional. Şi, în măsura în care eu sunt martorul acestor lucruri, fie şi pe tuşă, ca în cazul filmului „Paşaport de Germania”, am responsabilitatea să le povestesc.

Citește și: Milioane de români așteptau această decizie! Anunț important al ministrului Finanțelor

La început, chiar numai pentru copiii mei, dar pe urmă şi într-un context mai larg. Cred că oricine ia o cameră şi vrea să spună o poveste are o responsabilitate – faţă de el, faţă de cei care vor vedea filmul şi faţă de subiect. M-am născut într-un loc, într-o epocă, am ales să fac meseria asta, atunci vreau s-o fac cât pot, să nu mai pierd timpul cu lucruri irelevante, aşa cum făceam acum câţiva ani, când realizam orice fel de film. (…) „Testimonial” a fost pentru mine lecţia că filmul poate salva viaţa. Ştiu că sună patetic, dar mie efectiv mi-a salvat viaţa. Cât am lucrat trei ani la acel film, tumoarea n-a crescut.

Două săptămâni după ce am terminat filmarea, a început să crească. În timpul filmărilor la „Paşaport de Germania”, iarăşi în mare parte am avut pace. Parte din filmări le-am făcut sub chimioterapie, parte din montaj l-am făcut sub radioterapie. De aceea stăm aici de vorbă. „Testimonial” a fost pentru mine o piatră de hotar. Mi-e greu şi să vorbesc, şi să-l văd din nou.”

Citește și: Unde lucrează soția lui Liviu Pleșoianu și ce avere are, de fapt, cel mai aprig contestatar al șefei DNA

.