Premium
Sub conducerea lui Kim Jong Il, Coreea de Nord este din ce în ce mai aproape de a avea arme nucleare care pot atinge teritoriul Statelor Unite ale Americii. Ce îi dă micuței și săracei Corei de Nord curajul să se pună cu cea mai mare putere nucleară? De ce nu ripostează America lui Donald Trump?
Curajul disperării
Corea de Nord este un regim draconic și pe alocuri aberant în manifestările sale. Dar dorința de a avea arme nucleare poate fi de înțeles din punct de vedere rațional. Dincolo de discursurile umanitare, posesia acestor arme îți asigură inviolabilitate pe plan internațional. Ucraina a renunțat la armele nucleare și a fost invadată. Muammar Gaddafi a renunțat la programul de înarmare nucleară și a fost înlăturat de la putere.
Este cu atât mai important pentru Kim Jong Il să țină America la distanță cu cât regimul său este obligat să accepte o nouă lume. Din Corea de Sud, prin varii mijloace, ajung USB stick-uri cu diferite materiale scrise și video. Nu atât propagandă cât, se pare, scene din viața de zi cu zi a sud-coreenilor și americanilor. Filmele de sorginte occidentală sunt, adeseori, vizionate pe aparate ieftine de origine chinezească. Pentru că, da, chiar și vecinul comunist de la nord se liberalizează. Deocamdată, China rămâne fidelă tratatului comun de apărare și amenință SUA cu consecințe dacă va ataca Coreea de Nord. Dar există indicii că și chinezii sunt exasperați de unele din actele lui Kim Jong Il.
Merită spus că și Iran a făcut, probabil, calcule asemănătoare cu programul său nuclear. Dar iranienii sunt o putere regională căreia i-a fost mai ușor să discute cu SUA pe picior de relativă egalitate. Altfel spus, este mult mai greu pentru Statele Unite să „punăvla punct” Iranul decât al fi în cazul Coreei de Nord.
Pentru Coreea de Nord nu există alte garanții decât cele nucleare. Pe termen lung, cine poate garanta împotriva Statelor Unite?
24 de milioane de ostatici
Ar părea din cele de mai sus că este interesul Americii, mai ales sub un președinte atât de belicos ca Trump, să atace Corea de Nord cu arm convenționale înainte de finalizarea cu succes a construirii de arme nucleare capabile să atace marile orașe americane.
Doar că, oricât de puternică ar fi armata americană, nu poate distruge forțele nord-coreene înainte ca acestea să riposteze. Nu împotriva americanilor. Ci a civililor din capitala Coreei de Sud. În Seul se afla peste 9 milioane de locuitori iar în zona sa metropolitană 24 de milioane. Dacă Coreea de nord bombardează această zonă, masacrul va fi la nivelul celui de al doilea război mondial.
Dar o lovitură chirurgicală?
De fiecare dată când americanii au conflict cu vreun regim dictatorial se vorbește de posibilitatea de a ucide conducătorul spre binele comun al americanilor și al celor oprimați. Doar că controlul lui Il asupra țării este extrem de ferm, poate mai ferm decât al lui Ceaușescu în anii ‘80, iar CIA nu este (și nu a fost niciodată) atât de puternică încât să se infiltreze oriunde are chef. Uneori se poate, alteori nu.
Teoretic, China ar avea o șansă mai bună de a infiltra regimul. Dar China este într-o situație și mai delicată. Rachetele nord-coreene nu pot încă ajunge în SUA. Dar pot oricând ajunge în China.
